Elia Kazan, memento.
„Of splendour in the grass, of glory in the flower.”
Să ni-l amintim pe ELIA KAZAN (07 septembrie 1909 – 28 septembrie 2003).
A fost nuvelist, scenarist, dramaturg, producător și regizor de film/ teatru.
Elia Kazan, născut în Constantinopol în 1909 și decedat în 2003, a fost un regizor, producător și scriitor american de origine greco-turcă, recunoscut pentru influența sa profundă asupra cinematografiei și teatrului din secolul XX. Cariera sa prolifică l-a văzut lucrând atât pe Broadway cât și la Hollywood, unde a lăsat o amprentă inconfundabilă prin stilul său inovator de regie și prin talentul său de a descoperi și a modela actori.
Kazan este adesea asociat cu introducerea și popularizarea „Metodei de Actori” în America, o tehnică de actorație care pune accent pe experiențele interioare și emoționale ale actorului pentru a aduce autenticitate rolurilor interpretate. Această abordare, inspirată din lucrările lui Constantin Stanislavski și adaptată de Lee Strasberg, a devenit fundamentul Actors Studio, pe care Kazan l-a co-fondat în 1947. Prin această instituție, el a influențat generații de actori, printre care Marlon Brando, James Dean și Warren Beatty, care au adus pe ecran o vulnerabilitate și o intensitate emoțională rar văzute până atunci.
În cinematografie, Kazan a fost la fel de inovator. Filmele sale, printre care se numără „Un tramvai numit dorință” (1951), „Viva Zapata!” (1952), „Pe chei” (1954) și „Splendoare în iarbă” (1961), sunt remarcabile pentru realismul lor crud și pentru modul în care abordează teme sociale importante și personale. „Pe chei”, de exemplu, care a câștigat 8 premii Oscar, inclusiv pentru Cel mai bun regizor, explorează corupția sindicatelor și lupta unui fost boxer pentru demnitate și justiție, reflectând propriile lupte interioare ale lui Kazan, în special după mărturia sa controversată în fața Comitetului pentru Activități Anti-Americane.
Deși cariera lui Kazan a fost umbrită de decizia sa de a numi colegi suspectați de comunism în timpul vânătorii de vrăjitoare din McCarthy, contribuția sa la arta cinematografică și teatrală rămâne incontestabilă. Stilul său de regie, care accentuează adâncimea emoțională și complexitatea personajelor, împreună cu abilitatea sa de a transpune pe ecran probleme sociale relevante, a schimbat peisajul cinematografic american și a lăsat o moștenire care continuă să inspire regizori și actori deopotrivă.
În concluzie, Elia Kazan nu este doar o figură emblematică a cinematografiei americane, ci și un pionier care a modelat direcția artistică a secolului XX, impunând noi standarde în arta actoriei și regiei. Kazan rămâne un subiect de studiu fascinant pentru cinefili și critici, reprezentând o confluință între talentul individual și contextul socio-politic, care împreună definesc evoluția artei cinematografice.
A fost căsătorit de trei ori. Cu : Molly Day Thacher in 1932, cu care a avut doi băieți și două fete, cu actrița Barbara Loden în 1967, ambele decedate. În 1982 se căsătorește cu Frances Rudge.
A fost blamat pentru că și-a turnat colegii în fața celebrei comisii MacCarthy (vânătoarea de comuniști) purtând acest stigmat până la sfârșitul vieții. A mărturisit impotriva vechilor colegi din partidul comunist,”turnând” printre alții pe Jerome Robbins, Robert Taylor, Sterling Hayden, Leo Townsend, Burl Ives, Budd Schulberg și Lela Rogers (mama vedetei Ginger Rogers). La primirea Oscarului onorific, mulți dintre artiști au refuzat să-l aplaude și să se ridice în picioare, aceasta fiind forma lor de protest față de gestul lui din epoca de tristă amintire.
Filmografie:
The Last Tycoon / Ultimul magnat (1976)
The Visitors / Vizitatorii (1972)
The Arrangement / Înţelegerea (1969)
America, America (1963)
Splendor in the Grass/ Splendoare în iarbă(1961)
Natalie Wood & Warren Beatty în „Splendor in the grass/ Splendoare în iarbă” (1961);
A Face in the Crowd / Un chip în mulțime (1957)
Baby Doll / Păpușica (1956)
East of Eden / La Est de Eden (1955)
On the Waterfront / Pe chei (1954)
Man on a Tightrope (1953)
Viva Zapata! (1952)
Anthony Quinn & Marlon Brando în „Viva Zapata!” (1952).
A Streetcar Named Desire / Un tramvai numit dorință (1951)
Vivien Leigh & Marlon Brando în „A Streetcar Named Desire/ Un tramvai numit dorință”(1951);
Panic in the Streets (1950)
Gentleman’s Agreement (1947)
The Sea of Grass / Marea de iarbă (1947)
A Tree Grows in Brooklyn (1945)
Versurile care l-au inspirat în alegerea titlului pentru filmul „Splendoare în iarbă”:
What though the radiance which was once so bright
Be now for ever taken from my sight,
Though nothing can bring back the hour
Of splendour in the grass, of glory in the flower;
We will grieve not, rather find
Strength in what remains behind…
(Recollections of Early Childhood – William Wordsworth)
Sursă foto: imdb.com
