căzute-s în mine sincope nedeslușite
muguri copți doar jumătate,
minutele unui timp de calcedonii
ce se îndoaie caline.
un vânt cu mate leșinuri de sticlă
întârzie-n amfiteatre cenuși vesele, iubiri
postum concubine.
prea sensibile roțile-acestui mecanism
se strâng leneș, asemeni unor foarfeci tocite,
neluând în seamă-ncăpățânatele mele,
prin oase, deraiate drezine.
foto tumblr.com
Citește și când s-a-mpărțit iubirea
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
