”Mărgeaua Albastră” sau ce înseamnă să ajungi suficient de departe pentru a aduce întregul Pământ într-un singur cadru!
„Mărgeaua albastră” sau „The Blue Marble” este cunoscută în lumea întreagă ca fiind una dintre cele mai spectaculoase fotografii realizate vreodată de Nasa.
Se întâmpla pe 7 decembrie 1972, când echipajul misiunii Apollo 17 bifa o panoramă a Pământului cum nu se mai văzuse până atunci.
Prima fotografie din spațiu, realizată la peste 160 de kilometri de suprafaţă, a fost surprinsă pe 7 martie 1947, cu ajutorul unei rachete spaţiale, iar în 1 aprilie 1960, un satelit meteo a surprins prima fotografie cu Pământul.
Cea din 7 decembrie, însă, era cu totul specială: planeta noastră apare complet iluminată datorită Soarelui care s-a aflat exact în spatele astronauților care au surprins minunea. De la 45.000 de kilometri depărtare, imaginea avea să fie nemaiîntâlnită: Pământul s-a înfățișat de mărimea și culoarea unei mărgele albastre. Așa avea să-i rămână numele.
Îndelung admirată, în anii 1970 fotografia a fost mărită și răspândită ca simbol pentru protecția mediului și păstrarea planetei albastre.
„Pentru a vedea Pământul ca pe un glob complet iluminat, o persoană (sau o cameră) trebuie să fie situată în fața lui, cu soarele direct în spate”, scrie astronautul Scott Kelly într-un eseu.
„Fără a fi surprinzător, poate fi dificilă aranjarea acestei scheme de iluminare specifică pentru o configurație de cameră care orbitează în spațiu la viteze care se apropie de mii de mile pe oră.”
foto sursa
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
