ovidiu@stanomir
Muncea de zor. Şi fără spor.
Gândise ani în şir la invenţia sa dar îi lipseau mijloacele de a o pune în practică. La un moment dat şi-a vândut apartamentul şi a cumpărat o mansardă neterminată – urmare a crash-ului imobiliar.
E cea mai bună soluţie, îşi repeta cu obstinaţie. Se ştie prea bine cât e de important să gândeşti pozitiv. În orice situaţie.
Zis şi făcut. A trecut la amenajarea mansardei ca prototip al invenţiei sale. Nu s-a zgârcit la bani. Ieftin cumperi, ieftin porţi, spunea, cândva, bunicul lui. Aşadar, a cumpărat scule performante şi cele mai bune materiale. Problema e că îi veneau în minte alte şi alte îmbunătăţiri ale proiectului, trebuind să ajusteze din mers planurile prototipului.
Ajunsese în pragul unei crize de nervi. Perfecţionist cum era, şi neîncrezător în sistemul medical public, se autotrata, după ce în prealabil navigase în neştire pe internet, de unde alegea cele mai fanteziste metode. Şi-a dat curând seama că alinarea nu-i putea veni decât din zona paranormalului. Par anormal? îşi zicea el, scrutându-se în oglinda din baie.
Evrika! a strigat el într-o noapte când, în timpul unui vis, a găsit soluţia. De fapt, Ideea a venit… de undeva… N-avea importanţă de unde. Principalul e că a venit exact când avea disperată nevoie de ea. Mai ceva ca în telenovele, nu-i aşa?
Într-o săptămână, prototipul era gata. Răbdător, a aşteptat week-end-ul. Era vară, era luna lui cuptor – luna concediilor. Mai toți vecinii lui erau plecaţi la munte, la mare, la soare, la ţară etc.
În acea noapte cu lună plină, fără să anunţe pe nimeni, şi-a îndeplinit visul ce-l visase încă din adolescenţă.
foto sursa
Citește și Sclavul perfect
