S-a dat „ceasul” înapoi

Îngerii mă trag de păr

și-mi fac educație „after hours”,

îmi fură femeile din calendarul cotidian

și mi le aruncă în colivia de chihlimbar,

îmi sparg sticlele de vodkă

și le topesc la soarele sistemului

(ce ferestre spre lume se vor fabrica!)

Contemplu răsăritul marcat de rugina lui Brumărel

și mă arunc în vâltoarea sentimentelor scoase din ceața

demonică,

e ora zece și un sfert,

(s-a dat „ceasul” înapoi)

prânzul sună chemarea

prin femeia în marchizeturi  bordó,

refuz hrana în semn de protest

nicio masă fără femeie și sticla de vodkă,

îngerii mă sărută pe gură

și-mi oferă o duzină de femei, fiecare purtând un coș

de nuiele

plin cu merinde

și sticle de vodkă.

Paparude scăpate de sub control

Când plouă
străzile sunt invadate de monștri
contemplați prin dioptrii
ieșite la pensie,
păsările se scaldă cu durere noctambulă
în plină amiază ruptă în două,
nici femeia iubită nu se simte
prea bine,
ea suferă de goliciune
într-un cearșaf demodat
rămas cu doruri
dintr-o vară apusă,

astăzi n-o să vin, nefericito,
voiam să zbor, comme d’habitude
„dar rana din pulpă nu mă lasă”,
citez din clasicii
care ne privesc ascunși prin măslini
desenați de paparude când ne udă
cu invocații scăpate de sub control,

mamă,
unde-i seninătatea promisă?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.