S-a dat „ceasul” înapoi
Îngerii mă trag de păr
și-mi fac educație „after hours”,
îmi fură femeile din calendarul cotidian
și mi le aruncă în colivia de chihlimbar,
îmi sparg sticlele de vodkă
și le topesc la soarele sistemului
(ce ferestre spre lume se vor fabrica!)
Contemplu răsăritul marcat de rugina lui Brumărel
și mă arunc în vâltoarea sentimentelor scoase din ceața
demonică,
e ora zece și un sfert,
(s-a dat „ceasul” înapoi)
prânzul sună chemarea
prin femeia în marchizeturi bordó,
refuz hrana în semn de protest
nicio masă fără femeie și sticla de vodkă,
îngerii mă sărută pe gură
și-mi oferă o duzină de femei, fiecare purtând un coș
de nuiele
plin cu merinde
și sticle de vodkă.
Paparude scăpate de sub control
Când plouă
străzile sunt invadate de monștri
contemplați prin dioptrii
ieșite la pensie,
păsările se scaldă cu durere noctambulă
în plină amiază ruptă în două,
nici femeia iubită nu se simte
prea bine,
ea suferă de goliciune
într-un cearșaf demodat
rămas cu doruri
dintr-o vară apusă,
astăzi n-o să vin, nefericito,
voiam să zbor, comme d’habitude
„dar rana din pulpă nu mă lasă”,
citez din clasicii
care ne privesc ascunși prin măslini
desenați de paparude când ne udă
cu invocații scăpate de sub control,
mamă,
unde-i seninătatea promisă?
