Femeia
Adrian Păunescu
Noi între noi nu ne vom pierde
Cât suferim şi ne iubim
Cât fosta noastră foaie
Verde e lemnul patului intim.
De unde-atâta foaie verde
în toată viaţa noastră gri,
Când se usucă şi se pierde
Iubirea nopţii, peste zi?
Femeie, tragica mea ţintă,
Femeie, singurul meu dor,
Apari, în noaptea suferindă,
Dispari, în ziua tuturor.
Asupra ta le-arunc pe toate
Când nu mai pot să le suport,
între curaj şi laşitate
Ajung la tine ca-ntr-un port.
Şi-ţi dau ce-i rău în ziua mare
Ca să înveţi să-ţi ieşi din minţi,
Să uiţi de noaptea fară zare
Când te-am luat de la părinţi.
În ticăloasele oferte
Din toată viaţa de bărbat,
Eu cum să-ncep cu foaie verde
Când tot copacul s-a uscat?
Ca pe o marfă oarecare
Te manevrez şi plâng apoi,
și, uite, singura salvare
E că murim încet, în doi.
Îmi eşti obsesia şi teama
și soarta care mi s-a dat,
Dar, vai, eternă e problema
Dintre femeie şi bărbat.
Tu eşti trufia mea umilă
Când noaptea vin spre-a te iubi,
Dar te omoară, fără milă,
Iubirea mea de peste zi.
Şi un blestem străvechi te leagă
De mine să nu poţi scăpa
și, vai, fiinţa ta întreagă
Se află în puterea mea.
Te chem când stelele sunt coapte
Si parcă se vor desfrunzi,
Femeia mea de peste noapte,
Femeia mea de peste zi.
Doar femeia
Dumitru Matcovschi
Mai regină decât floarea
doar femeia poate fi.
Mai adâncă decât marea
doar femeia poate fi.
Mai înaltă ca destinul
doar femeia poate fi.
Mai amară ca pelinul
doar femeia poate fi.
Mai frumoasă decât viața
doar femeia poate fi.
Mai deșteaptă ca povața
doar femeia poate fi.
Mai cuminte ca poemul
doar femeia poate fi.
Mai cumplită ca blestemul
doar femeia poate fi.
Mai aproape decât dorul
doar femeia poate fi.
Mai de șoaptă ca izvorul
doar femeia poate fi.
Mai de-april ca primăvara
doar femeia poate fi.
Și mai dulce ca vioara
doar femeia poate fi.
Iubește-mă, bărbate, și mă înveșnicește,
dar chipul niciodată nu mi-l tăia în piatră.
Decât o veșnicie, mai bine dăruiește-mi
căldura cea de taină a focului din vatră.
https://www.youtube.com/watch?v=GJ19BwA4z_w
