Dorul te ia! când îl asculți pe Mihail.
Mihail Sandu este basarabeanul ucis de EA, luat de DOR și adus până în inimile noastre.
Tânărul acesta sensibil s-a născut în 15 noiembrie 1990 în Rusia, mai exact în Nijnevartovsk (oare cum s-o pronunța?), un oraş aflat la porţile Siberiei, lângă Munţii Ural. Mama sa este profesoară de limba germană şi rusă, iar tatăl un lup de mare; au plecat din Moldova în Rusia în căutarea unui trai mai bun, iar pe când avea doi ani, Mihail şi familia sa au revenit acasă, în satul Doroţcaia, raionul Dubăsari.
Mihail Sandu a crescut în Republica Moldova și, încă din copilărie a fost fascinat de domeniul artistic. A studiat timp de șapte ani pianul, a învățat să cânte și la chitară, însă în liceu a ales pictura. La facultate a ales designul, pe care l-a văzut ca pe o provocare. Mutarea în România, la Cluj, a venit tot datorită studiilor și după doi ani a plecat cu o bursă în Polonia, la Cracovia, unde și-a continuat studiile în design grafic și în fotografie.
„Deocamdată ‘Mă ucide ea’ este cartea mea de vizită. Ideea clipului este una simplă, iar filmările au avut loc pe străzile din Cluj-Napoca. Chiar sunt mulţumit de ce a ieşit! Nu m-am aşteptat să aibă un asemenea ecou. Cum mi-am propus ca o dată la două luni să scot o piesă, mereu sunt în studio. Prefer să stau în Cluj decât să revin la Chişinău. Motivul e unul cât se poate de simplu: aici îmi e cerul de activităţi şi aici sunt oamenii cu care colaborez. Aici e perspectivă”, spune Mihail.
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
