GLORIA MUNDI
Abia născut
am lăsat-o pe mama în chinurile facerii
și l-am însoțit pe tata la vânătoare,
daaa, mi-era foame și părintele drag scotea cureaua
amenințător,
era iarnă iar frigul îmi călca peste suflet,
capra vecinului murise râzând după ce inspirase clor
de la combinatul chimic, faima industriei locale,
hai la izvorul de sub stânca sculptată în amurg, mi-a zis tata,
iar aici am întâlnit femeia dezbrăcată și apocaliptică,
m-a cuprins în brațele sale aruncându-mă în ecuația timpului,
pasărea paradisului îmi ciugulea din mână ciripind shakespearian
în vreme ce gloria mergea la cacealma jucând poker cu hazardul,
m-am întors la mama, s-a dus să moară puțin, șopteau îngerii nopții,
tata culege spice pe miriștea dinaintea călătoriei spre edenica visare,
curg lacrimi de cer într-un Brumărel al timpului trecut,
deschid ceaslovul cu imagini de ceară picurând a durere
muza renaște la fiecare șaizeci de minute,
aici, radio Univers, la al cincilea semnal va fi ora șapte…
tumblr.com
UN VIS CU ANAIS
Mă trezesc dintr-un vis cu Anais,
calc peste linia vieții și coșmarul mă sărută
pe gură,
dilema curge pe pâine la mic dejun
iar Pink Floyd îmi scoate tăcerea din urechi
aștept femeia,
trec câteva apusuri,
ea se topește-n paginile albe
în așteptarea beției poetului,
e ora 10 p.m.
la televizorul din camera cu fereastră la nord
țipă niște personaje din colecția Tarantino,
nu voi dormi,
de abia m-am trezit dintr-un vis cu Anais.
Citiți și Lacrima iernii, de același autor.
