Scenarist al renumitei saga Millennium, danezul Nikolaj Arcel a realizat, în 2012, un proiect ambiţios abordând, pe ecran, o pagină din istoria ţării lui Hamlet. Pelicula evocă un episod turbulent din viaţa capetelor încoronate din ţările nordice. Deşi, în Danemarca, povestea se regăseşte în manualele şcolare şi este des abordată în opere literare, subiectul era aproape necunoscut pentru restul lumii, care ştia doar că „e ceva putred în Danemarca”.
Pendulând între dramă romantică şi thriller politic, filmul En kongelig affære / A Royal Affair se dovedeşte a fi o interesantă frescă a efervescenţelor revoluţionare de la finele secolului al XVIII-lea. În anul 1766, Caroline Mathilde de Hanovra părăseşte Anglia natală pentru a se căsători cu regele Christian al VII-lea al Danemarcei. Tânărul monarh, extravertit şi versatil, se dovedeşte a fi interesat mai degrabă de femeile rubensiene şi de jocuri, în detrimentul responsabilităţilor politice sau civile. Ca multe dintre contemporanele ei, Caroline Mathilde era o persoană bine instruită. Abilă, încearcă să se adapteze cu rapiditate la viaţa şi la cultura daneză, deşi, aici, i se interzice accesul la anumite cărţi filosofice. După ce a dat naştere unui moştenitor, tânăra regină se adânceşte într-o singurătate profundă şi devine tot mai dezgustată de soţul care-o ignora. Rutina vieţii de la castel este izgonită odată cu apariţia unui medic german, solicitat de unii miniştri pentru a-l îngriji pe rege, căci instabilitatea psihologică (vecină cu schizofrenia) a monarhului pune în pericol viaţa politică. Johann Friedrich Struensee, un modest medic german progresist, va fi o alegere periculoasă pentru Curte. Practic, acestui om carismatic i se încredinţa amărăciunea Curţii. Legătura dintre Christian al VII-lea şi Struensee conferă o statură unică monarhului, care va fi alimentat de acesta cu idei prerevoluţionare.
”A Royal Affair” Movie Poster © Magnolia Pictures
La început, incitată de prezenţa misteriosului medic german, regina descoperă, încet-încet, o persoană educată şi senzuală deopotrivă. Graţie lui, tânăra regină îi descoperă pe Voltaire, Rousseau şi Montesquieu dimpreună cu bucuria de a influenţa progresul politic al ţării sale de adopţie (gratuitatea vaccinării contra variolei, taxe pentru cei înstăriţi). Din relaţia lor intelectuală şi amoroasă se vor naşte numeroase reforme inspirate de ideile iluministe, dar şi o fiică. Curtea va fi nevoită să sfărâme acest triunghi amoros, cu importante consecinţe istorice. Nikolaj Arcel a reuşit să dea o notă de natural acestei drame de epocă. De asemenea, tinde să obţină unele efecte sofisticate pentru a întineri aspectul muzeal al filmului, continuând o practică deja consacrată la Joe Wright (Pride & Prejudice şi Atonement). Ambii regizori au încercat, prin efectele de montaj dinamic, să surprindă unele expresii pentru a indica emoţiile personajelor dintr-un mediu apăsător. În cazul lui En kongelig affære / A Royal Affair, travellingul prelungit în jurul lui Struensee, în aşteptare după revelaţia aventurii cu regina, nu funcţionează perfect. Acest efect, surprinzător într-un film istoric, ne trezeşte suspiciuni legate de un soi de anacronism vizual. Procedeul, folosit prima oară de Alfred Hitchcock în Vertigo, se asociază cu genurile de film poliţist, de aventuri sau thriller. Spectatorul contemporan poate fi deranjat de acest efect formal, utilizat în afara contextului generic.
Lăsând deoparte unele minusuri ce ţin de disconfortul vizual, En kongelig affære rămâne o peliculă cu un subiect captivant. Premiat la Festivalul de la Berlin 2012, acest film surprinde o perioadă importantă din istoria Danemarcei, bazându-se pe un scenariu împletit cu fineţe. Deşi este înţesat cu intrigi de Curte şi cu numeroase probleme politice, nu pică în melodramatic. În felul acesta, filmul reuşeşte să redea, cu graţie, relaţia dintre regina Caroline, regele Christian al VII-lea şi medicul Struensee, relaţie iţită pe coridoarele şi în camerele reci ale castelului, relevând violenţa unui mediu schilodit de manipulare. Poporul – centrul de interes al amanţilor iluminişti – rămâne în afara ecranului. Esenţialul din acest film se derulează într-un palat imens, unde cei trei protagonişti sunt blocaţi atât fizic, cât şi psihologic. Destinele lor sunt la fel de fatale (regina a fost decapitată în 1772, la Copenhaga). Regele încornorat este aproape de a-şi ierta mentorul-prieten, dar cedează presiunilor Curţii şi ale reginei-mamă, dornică de putere. Prizonieri ai unei monarhii în care clerul avea toate drepturile, cei trei sunt prinşi într-un sistem distructiv. Regizorul Nikolaj Arcel dezvăluie, într-un mod iscusit, echilibrul dintre Caroline – Christian VII – Struensee, amiciţia rege-medic şi amorul regină-medic. Cu siguranţă, realizatorul a abandonat câteva aspecte din istoria reală (gustul reginei pentru travestiuri sau plăcerile sodomice ale regelui) profilând pelicula pentru gustul marelui public. Nu este doar o banală poveste despre trădare şi adulter, ci un complex de pasiune, unde sentimentele circulă între aceste persoane. Cu toate că este departe de flacăra din Marie Antoinette, de pasiunea din Les Adieux à la Reine, filmul En kongelig affære nu plictiseşte, folosind din plin condimentul prin care stima şi manipularea se confundă.
Starul danez, Mads Mikkelsen, în rolul medicului-confident candid, aduce o notă de dulceaţă în acest triunghi amoros, dar este aproape umbrit de interpretarea lui Boe Følsgaard în rolul bufonului tragic din istoria Danemarcei, regele Christian al VII-lea. Prestaţia fantastică din rolul monarhului destrăbălat şi nebun i-a adus acestuia din urmă premiul de interpretare masculină la Festivalul de Film de la Berlin. Alicia Vikander, în rolul reginei militante pentru reformarea monarhiei, este o apariţie uşor neurastenică între cei doi parteneri carismatici. Adesea, ţările nordice sunt luate drept exemple pentru modelele sociale şi psihologice. En kongelig affære conţine, în filigran, reputaţia predecesorilor pentru a fi oferită şi astăzi model. Suflul revoluţiei angajează protagoniştii într-o dramă romantico-politică, care a deschis ţara către reformele anticlericale şi a prevestit schimbările din restul Europei.
Cu acest tablou de epocă, susţinut de muzica lui Gabriel Yared, danezul Nikolaj Arcel a realizat un film sensibil. În ciuda unor procedee uşor manieriste, En kongelig affære găseşte un delicat echilibru între eleganţa picturală şi fluiditatea regiei, astfel încât această parabolă despre utopie demonstrează că democraţia se naşte în chinuri.
Regizor: Nikolaj Arcel
Scriitor: Bodil Steensen-Leth
Scenarist: Rasmus Heisterberg, Nikolaj Arcel
Operator: Rasmus Videbak / Muzica: Gabriel Yared, Cyrille Aufort / Producător: Karen Bentzon, Gillian Berrie, Anna Duffield / Scenograf: Niels Sejer/ Monteur: Kasper Leick, Mikkel E.G. Nielsen.
Distribuţia: Mikkel Boe Folsgaard (Christian VII), Mads Mikkelsen (Johann Friedrich Struensee), David Dencik (Ove Hoegh-Guldberg), Alicia Vikander (Caroline Mathilde), Trine Dyrholm (Juliane Marie), Cyron Bjorn Melville (Enevold Brandt).
Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (U.N.A.T.C. I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei “săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii” ştiind că cea mai subtilă, dar solidă, formă de supravieţuire este cultura și că întotdeauna “Les beaux esprits se rencontrent”.
