mea culpa

– je te desire –

 sunt un soldat dezertor dinainte de naştere acum 4 ani fără câteva zile convins că războiul cu lumea se sfârşeşte am ridicat steagul alb mais quelle suprise

lumea a continuat să existe şi după cei 40 de ani fatidici gustasem tot simţisem tot aveam chiar rochia de bal pregătită acum ce mai faci

o iei d’a capo încerci lucruri noi legături vechi (poate cine ştie poate sufletul pereche te găsise deja nu i-ai dat tu atenţie poate) mais quelle suprise

după ce îţi împarţi testamentul în stânga în dreapta nu cobori nu urci nu te îndrepţi spre valeaceaveşnicverde o mică ironie aici ai dat tot ce să mai dai

atunci

îngerul de pe umărul drept a şoptit încet ai primit un bonus pentru bună purtare nu ştiu cât dar mai ai am început să te caut iar să mai sper

sau poate o fi fost demonul

‘turn off the light take a deep breath relax’

lumea se-nvârte în ritmul inimii mele ăsta e şpilul ce nu l-am înţeles nu încă

mai e timp mai e timp mai e timp sau poate totuşi

„prends moi je suis a toi mea culpa”

Anca Iulia Beidac

prends-moi

= jam session cu sultanul albastru =

sultanul meu cel ca un lac albastru-verde cu ochi de tătar şi inima rece
prepară cafea la picioarele mele

eu cadâna lui favorită izvor sprinţar şi blond de sub pământ visez să mă topesc în marea
cea mare şi nesfârşită a lunii

uite sunt 9 zile deja de când lumina ochilor lui a făcut dragoste cu toate popoarele lumii
şi-a spălat sângele în sângele meu
din rana de pe umărul stâng ieşeau raze mici
atunci acum pe acolo se cântă cântarea cântărilor femeile
îşi leapădă pruncii să fie cu el tu
lasă-ţi umbra ta să plece el
o să-ţi dea să mănânci din carnea lui seara o să te ducă în toate cele o mie şi una de nopţi
seherezada lui
sultanul tău albastru el

dedesubtul izvorului dorm toate mările lumii toate oceanele ei şi orice lac

deopotrivă sultanul

*****

putem spune că a fost luna plină
septembrie
sau orice motiv
dar știm că nu-i cu-adevărat important ceea ce vezi
ori fila din calendar
liniștea nu poate fi înregistrată
timpul e curb și curge mereu
doar felul în care inima sare o bătaie sau două
de fiecare dată când ne-ntâlnim
*****
poignet
din poignet anca din poignet cum ţi-am zis
îmi repeta textul ăsta la fiecare
oră de vioară ei bine am nişte
încheieturi gracile
atât de graţioase acum
o balerină de la mişcarea aia de
arcuş mi se trage
trebuie să şi arate cumva spunea
vezi tu lucrurile pe care nu le suporţi
devin foarte utile după ce nu le mai ai
nu ne lăsau să jucăm ţară ţară vrem ostaşi
veneau în pauze după noi în curtea
şcolii strigau
copii voi nu n-aveţi voie vă distrugeţi mâinile
cum o să mai cântaţi of ce supăraţi eram
până la urmă s-ar putea să fi fost bine că
profa era obtuză chiar rea altfel aş fi
fost tentată
s-o copiez m-aş fi pierdut
nu suporta îmi spunea anca nu te
bălăngăni când cânţi
stai dreaptă nu-nţelegea nu voia nu putea
să priceapă
muzica mă străbate ca un curent electric
nu poţi sta drept ca la armată
dac-aş fi ştiut atunci cum e i-aş fi zis
senzaţii cvasiorgasmice când cânt deci
lasă-mă-n pace
eram prea mică şi prea cuminte pentru
aşa ceva
acum ştiu o să-mi cumpăr o vioară
da o să cânt din nou şi la pian
poate atunci o să mă las de scris
cum m-am lăsat de fumat
e tot o dependenţă
n-am realizat
pân-acum
în fine asta nu costă
atât sau
mă-nşel

………………………………………………..

Autoare: Anca-Iulia Beidac

Poetă. Avocată. Iubitoare de muzică, de animale si de oameni.

Apariţii pe site-urile literare din anul 2000, iar, ulterior, în reviste de poezie. (Feedback, Cenaclul de la Păltiniş, Parnas XXI, Spaţii culturale, Atelier Monitorul de Poezie).

A publicat volumele: Pink porn guerrilla, Pink porn guerrilla – poems for my favourite addiction, 18 barely legal, toate cele 3 volume fiind apărute în anul 2019, la editura „Grinta” din Cluj-Napoca.

Tu pe cine ai suna la 4 dimineața?