Lucian Blaga: „De la viaţă să nu aştepţi nimic…” (aforisme)
E din neamul mare al licuricilor – omul: un vierme ce se transformă în lumină când iubeşte.
*
Grijile ne organizează timpul. Grijile ne destramă timpul.
*
Înclinarea noastră de a crede în destin este întărită de orgoliul de a nu ne crede cu totul ignoraţi de restul Universului.
*
Despre iubire. Când fiecare celulă din noi devine o inimă, atunci suntem bolnavi. Dar numai iubirea ne încearcă în acest chip.
*
Unele femei sunt mai frumoase când suferă, altele când sunt stăpânite de-o pasiune, şi iarăşi altele, când sunt luminate de-o bucurie… Îmi pare că o femeie e făcută anume pentru simţământul în care e mai frumoasă. Dacă e mai frumoasă în momente de suferinţă, natura a creat-o într-adins pentru suferinţă. Văd în frumuseţea femeii soarta ei.
*
Rostul iubirii. Natura este stăpânită de criteriul delimitărilor. Numai în iubire ea caută confuzia. Căci rostul iubirii este să restabilească pentru o clipă haosul iniţial din care să se nască o lume nouă.
*
Peisaj de basm. Există stânci măreţe, puternice, inaccesibile, care se pot totuşi prăbuşi de-un simplu ecou: în peisajul sufletului.
*
Iubirea este al doilea surâs al tragediei noastre. Sau poate că totuşi întâiul.
*
De la viaţă să nu aştepţi nimic, dimpotrivă, tu trebuie să-i dai totul. Numai aşa vei fi scutit de deziluzii şi te poţi bucura de tine, de lupta, de independenţa şi de puterea ta creatoare.
*
Când facem un bine cuiva dintr-o pornire într-adevăr adâncă şi curată, nu numai că nu aşteptăm recunoştinţă, dar ne vine parcă să mulţumim noi aceluia, că ne-a primit cu bucurie darul şi binele.
*
Încrucişare a două priviri. Încrucişarea a două priviri, o clipă de tăcere între doi oameni, un simplu cuvânt care nu ajunge până la urechile celuilalt, pot să fie un strop de istorie universală.
*
Sunt adevăruri pe care e cu neputinţă să le înţelegi corect, dacă înainte de aceea n-ai trecut prin anumite rătăciri!
*
Dacă vrei să ajungi la fericire, atunci pune-ți orice ca țintă, numai un singur lucru nu: fericirea.
Despre moartea lui Lucian Blaga
Lucian Blaga a fost unul dintre cei mai proeminenți filosofi, poeți și dramaturgi români ai secolului al XX-lea, cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative la cultura și literatura românească. Născut la 9 mai 1895 în Lancrăm, Alba, Blaga a avut o carieră prolifică care a cuprins domenii variate, de la filosofie și poezie, la traduceri și dramaturgie. Moartea sa, survenită la 6 mai 1961, a marcat sfârșitul unei ere importante pentru cultura română și a avut un impact profund asupra contemporanilor și generațiilor următoare.
Despre ultimele zile ale lui Lucian Blaga
Contextul decesului
Lucian Blaga a murit în orașul Cluj, la vârsta de 65 de ani, după o luptă cu cancerul gastric. Ultimii ani ai vieții sale au fost umbriți de boală, dar și de presiunile politice ale regimului comunist care a venit la putere în România după cel de-Al Doilea Război Mondial. În ciuda recunoașterii sale internaționale și a contribuției incontestabile la cultura română, Blaga a fost marginalizat de regimul comunist, care l-a împiedicat să publice și să predea.
În perioada comunistă, Blaga a fost destituit din funcția sa de profesor universitar și a fost pus sub supraveghere, fiind considerat un „element burghez”. Acest context a avut un impact negativ asupra sănătății sale, deși a continuat să scrie și să traducă. Lucrările sale filosofice au fost interzise, iar poeziile sale nu au mai fost publicate în ultimii ani ai vieții sale.
Impactul și semnificația morții sale
Decesul lui Lucian Blaga a fost resimțit profund în rândurile intelectualității românești și de către publicul larg. Moartea sa a reprezentat nu doar pierderea unui mare gânditor, dar a subliniat și efectele represive ale regimului comunist asupra spiritului creativ și liber al societății românești. În ciuda restricțiilor impuse de regimul de atunci, opera lui Blaga a continuat să fie studiată și apreciată în cercurile academice, chiar și în mod clandestin, devenind un simbol al rezistenței intelectuale împotriva opresiunii.
Ereditatea culturală
Moartea lui Lucian Blaga a lăsat în urmă un vast patrimoniu cultural și intelectual. Opera sa filosofică, în special trilogia „Cunoașterea luciferică”, „Spațiul mioritic” și „Trilogia culturii”, a oferit un cadru nou de interpretare a identității și culturii românești. De asemenea, poeziile și piesele sale de teatru sunt considerate capodopere ale literaturii române, menținându-se relevante și astăzi.
Lucian Blaga a și trăit și creat sub presiunea unui regim care nu i-a înțeles și valorificat geniul în timpul vieții. Moartea sa a fost, astfel, un punct de reflecție asupra relației dintre creator și societate, între individ și puterea politică, teme care rămân de actualitate. Astăzi, Lucian Blaga este celebrat ca un martir al culturii românești și un simbol al aspirației umane către libertate și autenticitate în artă și gândire.
Citiți și Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Imaginile au rol pur ilustrativ!
P.S.Și tu poți scrie pe Bel-esprit.ro.
