Grăbite sunt să plece îmbrățișările fugare,
dimineața
Au de construit
lucruri complicate
o iubire ici și dincolo
viața,
arcade de dor
aprins rânduite
într-o catedrală
numai
și numai a lor
Dumnezeu știe, termina
termina-vor?!
Verbul mi-l lungesc
înc-o-mbrățișare
și-ncă una
dă-mi!
ca să am de zbor.
•foto tumblr.com
Citește și Geometrie
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
