Lily was here for Sax
„Nu interpreta la saxofon. Lasă-l pe el să te interpreteze pe tine.” (Charlie Parker)
„Lily was here”, nu întâmplător. Ci ca să-mi reamintească despre Adolphe Sax.
Adolphe Sax
6 noiembrie 1814, Dinant, Belgia – Se năştea inventatorul și muzicianul belgian Antoine-Joseph ‘Adolphe’ Sax, cel care a patentat saxofonul. L-a creat în încercarea și dorința de a obține un instrument care să se apropie cât mai mult de sunetele unei voci omenești. Intenţiona să îmbunătățească clarinetul bass și, adăugând alămurilor mecanisme ale instrumentelor de lemn, a creat un hibrid, botezat cu numele său. Tulburător.
Sax a fost fiul lui Charles Joseph Sax, producător de instrumente de suflat din alamă, precum și de piane, harpe și chitare. Adolphe a studiat flautul și clarinetul la Conservatorul din Bruxelles și, în 1842, a plecat la Paris.
Acolo, în 28 iunie 1846, obține brevetul pentru saxofonul său și un an mai târziu este numit profesor de saxofon la Conservatorul din Paris.
Saxofonul a fost popularizat începând cu John Coltrane, compozitor de jazz american și Kenny G, instrumentist de mare succes al epocii moderne şi printre cei mai bine vânduţi artişti ai tuturor timpurilor, până la Lisa Simpson.
Există și o poveste potrivit căreia, Adolphe a scăpat de mai multe ori de la moarte înainte de a da istoriei muzicii minunatul saxofon. Puțin piper niciodată nu strică.
Copiii au îngeri păzitori
De-a lungul copilăriei, Sax a fost victima unei serii de nenorociri, care de care mai neobișnuite, unele aproape să-l coste viața.
Primul a avut loc la vârsta de 3 ani, când a căzut de pe scări zdrobindu-și capul, la aterizare, de podeaua de piatră. Rapoartele despre consecințe variază oarecum, de la a fi în comă timp de o săptămână, până la a fi pur și simplu legat la pat, incapabil să stea în capul oaselor.
Copilul Sax ar fi înghițit mai târziu, din greșeală, un ac mare pe care l-a eliminat apoi, în mod miraculos, fără vreo rănire. Tot în această notă, aparent dornic să înghită lucruri care i-ar putea provoca răul, el a băut un amestec de plumb alb, oxid de cupru și arsenic…
Într-un alt incident, Sax a căzut pe o sobă încinsă, pricinuindu-și arsuri foarte grave. A scăpat de infecția severă care însoțește astfel de accidente, deși o parte a corpului său a rămas cu cicatrice pentru totdeauna.
Poate că cel mai aproape de moarte a fost la vârsta de 10 ani când a căzut într-un râu. Faptul nu a fost descoperit până când, din întâmplare, un sătean l-a observat pe Sax plutind cu fața în jos, lângă o moară. L-a smuls din râu și, mai târziu, și-a recăpătat cunoștința.
Seria a continuat când un recipient cu praf de pușcă a explodat în atelierul tatălui său, aruncându-l în aer.
Într-o nouă încercare, tânărul Sax a fost rănit în timp ce mergea pe stradă și o țiglă de ardezie a zburat de pe un acoperiș din apropiere. Aceasta l-a lovit drept în cap, lăsându-l inconștient.
Încercata sa mama declara deschis că fiul ei e ”condamnat la nenorocire”, adăugând uneori, amar, că ”nu va trăi”. Numeroasele încăierări ale lui Sax cu moartea au făcut și vecinii să-l numească, mai în glumă, mai în serios, „copilul-fantomă din Dinant”.
Oricum, se adeverește, încă o dată, că îngerii păzitori sunt cei mai buni prieteni ai copiilor și știu ei de ce.
Saxofonul este semnătura definitivă a lui Sax și realizarea care i-a creat reputația, mai mult decât oricare alta.
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
