Numai bun pentru un weekend de primăvară capricioasă, cu frânturi de soare printre norii mofturoși care țin spatele unei ierni întârziate.
Netflix vine din 15 februarie 2023 cu un serial pe care trebuie să-l vadă toți bărbații pentru a înțelege mai bine femeile. Într-o lume (încă) guvernată de tutela bărbaților, în care rostul femeii încă nu e clar exprimat (după unii, nici nu e un subiect foarte important sau de pus pe tapet), serialul ”The Law according to Lidia Poët” (Legea Lidiei Poët) vine să reamintească faptul că femeile au un cuvânt de spus în societate, nefiind cu nimic mai prejos decât bărbații. Un film care merită văzut datorită ideii și mesajului, a actorilor, a decorurilor și a unei acțiuni cu mult dinamism și multe întorsături de situație!
Filmul e inspirat din viața reală. Biografia Lidiei Poët
Prima femeie licențiată în avocatură din Italia, Lidia Poët (26 august 1855 – 25 februarie 1949), s-a născut la Traverse, în familia unor magnați. Ultima dintre cei patru frați și trei surori, după ce și-a petrecut copilăria în Traverse, Lidia s-a mutat la Pinerolo împreună cu fratele ei Enrico, avocat de profesie. Acolo a obținut o diplomă de profesor și a fost trimisă ulterior de familia ei la Aubon, lângă Geneva, pentru a învăța germana și engleza. Întoarsă la Pinerolo, s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității din Torino în 1878 și a absolvit la 17 iunie 1881, cu o disertație despre condiția femeii în societate, în special pe probleme legate de dreptul de vot al femeilor.
După absolvire, ea a cerut să fie înscrisă în registrul de stagiari pentru a-și desfășura apoi cei doi ani de stagiu la Pinerolo, la sediul senatorului Cesare Bertea. În această perioadă, a intrat în contact cu diverse personalități din lumea literaturii și politicii, precum Edmondo De Amicis, Paolo Boselli și Cesare Cantù. Extrem de inteligentă, de cultă și de rafinată, î n 1883 a susținut și a promovat toate examenele necesare pentru a deveni avocat și a solicitat înscrierea în registrul magistraților.
Cererea a stârnit o mare uimire în cercurile criminalistice din Torino și a stârnit controverse acerbe, fiind primul caz de acest gen apărut în Regatul Italiei. Discuția s-a încheiat cu acceptarea cererii, la 9 august 1883. Procurorul general al regelui la Curtea de Apel din Torino s-a opus însă înscrierii ei în Registrul ei și în final, la 11 noiembrie 1883, Curtea de Apel a acceptat cererea procurorului, făcând apel la legislația vremii care nu acorda femeilor dreptul de a profesa avocatura.
După ce a încercat în zadar să facă apel, ea a decis să se dedice apărării drepturilor nu numai ale femeilor, ci și ale celor marginalizați, minorilor și prizonierilor. La sfatul văduvei cunoscutului editor Giuseppe Pomba, s-a înscris la Primul Congres Internațional Penitenciar care a avut loc la Roma în 1883. În 1890 a fost trimisă ca delegată la cel de-al IV-lea Congres Internațional Penitenciar din Sankt Petersburg ( Rusia). Devenită parte a Secretariatului Congresului Internațional al Penitenciarului, ea a reprezentat Italia în diverse părți ale lumii în calitate de vicepreședinte al secției de drept.
Tot în acei ani, guvernul francez a numit-o Officier d’Académie și a invitat-o oficial la Paris, unde i-a cunoscut pe Paul Verlaine, Victor Hugo și Guy de Maupassant, devenind cunoscută în boema pariziană a vremii. La izbucnirea Primului Război Mondial a devenit asistentă de Cruce Roșie și a primit o medalie de argint pentru munca depusă în domeniu. În 1920, la vârsta de şaizeci şi cinci de ani, a reuşit să se înscrie în Registrul magistraților graţie unei legi din 1919 care deschidea femeilor toate carierele profesionale, cu excepţia justiţiei. Doi ani mai târziu, în 1922, a devenit președinte al comitetului pro-vot pentru femei, născută la Torino în 1906. A murit la vârsta de nouăzeci și patru de ani, în Diano Marina, pe 25 februarie 1949.
Nu este clar de ce Lidia Poët nu s-a căsătorit niciodată, deși a avut mai multe relații amoroase de-a lungul vieții. Probabil că un bărbat ar fi împiedicat-o și mai mult să lupte pentru cauzele femeilor. Astfel încât, pe drept cuvânt, ea trebuie amintită pentru lupta ei constantă pentru a crea spațiu pentru femei în sistemul judiciar.
Lidia nu a fost descurajată și a continuat să-și urmărească interesul în afara sălii de judecată într-un moment în care femeile care se certau în instanță erau desconsiderate. A lupta împotriva sistemului a însemnat pentru ea a demonstra puterea inteligenței asupra prejudecății, iar avocata n-a precupețit niciun efort pentru a-și duce la îndeplinire planurile, folosindu-se de toate înzestrările ei.
Legea Lidiei Poët, filmul din care a apărut doar prima serie de 6 episoade, este un film care redă cu acuratețe scenele cele mai importante din viața acestei personalități care a făcut istorie din mai multe puncte de vedere, după am afirmat.
Protagonista, magistral interpretată de către Matilda de Angelis – pe care o cunoaștem din miniseria The Undoing, unde a jucat alături de Nicole Kidman și Hugh Grant, a căpătat viață autentică în pelicula semnată de Guido Iulculano și Davide Orsini. Filmul nu este doar despre cazurile soluționate de Lidia, ci despre felul în care această femeie puternică a știut să facă față cu succes provocărilor timpurilor ei, transformându-și firea nonconformistă într-un atu pe care l-a pus în serviciul tuturor femeilor și tuturor celor cărora li se refuza dreptatea din cauza statutului lor economic sau social.
Veți regăsi în acest film atmosfera unei Italii grandioase, însă măcinate de adversități civice, în care un personaj feminin, sprijinit tacit de bărbații importanți din existența ei, reușește să demonstreze că forța, inteligența, curajul, seriozitatea și pasiunea unei femei sunt invincibile, mai ales dacă femeia despre care e vorba e înzestrată, în plus, cu o putere de seducție extraordinară. Un spirit al dreptății, apetență pentru salvarea demnității oamenilor, curajul de a merge înainte împotriva represaliilor de orice natură, firea justițiară, flerul detectivistic, sunt doar câteva dintre calitățile pe care actrița principală le aruncă în acest joc al rezolvării unor cazuri judiciare aparent complicate.
Senzația pe care o lasă fiecare scenă este că jocul actoricesc surclasează acțiunea, și că acest personaj-liant merită cu adevărat întreaga atenție pe tot parcursul celor șase episoade.
Legea Lidiei Poët e legea adevărului, a rațiunii combinată cu pasiunea de nestins. E legea luptei împotriva discriminării și a abuzurilor. Filmul acesta mi-a adus aminte de o expresie care face referire la femeile ”date naibii”, genul care îl fac pe diavol să tresară dimineața și să spună: ”Oh, my God, s-a trezit!”. Varianta originală este: “Be the kind of woman who, when your feet hit the floor each morning, the devil says „Oh, no! She’s up!” (
Un must see!