La sfârșit de septembrie, vii?…
Cuvinte care nu trebuie spuse. gânduri ce nu își mai au rostul.
Speranțe false și adevărate dezamăgiri. dramă. durere. dor.
Cât poate duce un suflet?… Într-o dimineață… la sfârșit de Septembrie.
La sfârșit de septembrie, vii?…
Toate sfârșiturile îmi amintesc de tine.
Te-am pierdut și în septembrie.
Trăiesc fiecare zi fără tine.
Văd fețe care nu seamănă cu a ta
Și aud numai voci care îmi sunt străine.
Nu voi fi niciodată fericită unde nu ești tu.
E vina mea. Refuz să trăiesc fără tine.
Am ajuns să te urăsc. pe tine. și pe mine.
Vreau să cred că nu îmi e dor,
Dar aș face orice pentru a-ți spune ceva.
A cui a fost oare vina? A noastră?
Tu ai plecat, iar eu am ales să rămân.
Aș vrea să mă trezesc dimineața și să nu te mai simt.
Azi nu e așa. Azi mi-e dor de tine iar.
Cât de josnic.
Mi-e dor de omul căruia nu îi pasă de mine.
Îmi calc pe orgolii și mă arunc la picioarele tale.
pentru că nu mai sunt puternică.
Mă lupt cu mine în fiecare zi.
Vreau să te văd… dar e duminică.
Sunt zilele în care mereu ai plecat.
Dar azi, la sfârșit de septembrie… vii?
