Kurt Vonnegut și ororile civilizației secolului 20

Kurt Vonnegut, (născut la 11 noiembrie 1922, în Indianapolis, SUA), a fost un scriitor american extrem de apreciat pentru romanele sale aparent satirice, în care utiliza tehnici postmoderne și elemente specifice genului fantasy și science fiction pentru a scoate în evidență ororile și ironiile civilizației secolului 20. Multe din lucrările lui Vonnegut sunt marcate de viziunea fatalistă asupra lumii care îmbrățișează, totuși, convingerile umaniste moderne.

Vonnegut își petrece copilăria în Indianapolis într-o familie înstărită, iar în adolescență scrie pentru ziarul liceului. Continuă să scrie și în timpul studiilor la Universitatea Ithaca, New York, unde obține o diploma în biochimie.

În 1943 se înrolează în Forțele Aeriene Americane. Luat prizonier de nemți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Vonnegut este unul dintre supraviețuitorii bombardamentului de la Dresda, din februarie 1945. După război, Vonnegut urmează cursurile de antropologie ale Universității din Chicago și lucrează ca reporter. În cele din urmă, dezamăgit de această profesie, se dedică în întregime operelor sale.

Astfel, la începutul anilor 50, Vonnegut începe să publice proză scurtă, atingând, în principal, teme legate de tehnologie și viitor, lucru care i-a atras eticheta de scriitor de SF, pe care acesta a contestat-o. Primul său roman, Player Piano (1952), dezvoltă aceste teme, înfățișând o societate complet mecanizată și automatizată ale cărei efecte dezumanizante sunt contracarate fără scucces de oamenii de știință și lucrătorii unui oraș din statul New York.

Vonnegut lasă în urmă genul science fiction odată cu romanul Mother Night (1961; ecranizat în 1996), care prezintă povestea unui dramaturg american care lucrează ca spion în Germania nazistă. Romanul Cat’s Cradle (1963) îi aduce lui Vonnegut diploma de masterat în antropologioe după ce acesta susține romanul ca lucrare pentru promovarea examenului.

Coperta primei ediții a volumului Abator 5 (sursă foto: inthesetimes.com)

Reputația lui Vonnegut – care devenise oricum suficient de apreciat – este cimentată odată cu publicarea romanului său cel mai popular, Abator 5 (Slaughterhouse-Five; or, The Children’s Crusade, 1969; ecranizat în 1972). Acesta este inspirat din experiența de război a lui Vonnegut, mai precis de perioada în care a fost prizonier la Dresda, și pe baza căreia scriitorul dezvoltă o poveste cu note absurde în care bombardamentele sunt prezentate ca simboluri ale cruzimii și naturii distructive a războiului de-a lungul secolelor. Romanul a fost catalogat ca un clasic modern.

Urmează apoi romanul Breakfast of Champions; or, Goodbye Blue Monday! (1973; ecranizat în 1999) – povestea unui om de afaceri din vestul SUA obsedat de cărțile lui Trout, un scriitor eșuat de SF – o meditație asupra scrisului, faimei și asupra valorilor sociale americane. Acesta devine destul de repede un bestseller, în ciuda criticilor.

Următoarele două romane ale lui Vonnegut, Slapstick; or, Lonesome No More! (1976; ecranizat în 1982) și Jailbird (1979) nu se ridică la nivelul scriituri de până atunci și au mai puțin succes.

În anii 80, în ciuda faptului că se bucura în continuare de faimă, Vonnegut se luptă cu depresia, iar în 1984 are o tentativă de suicid. Continuă totuși să scrie încă patru romane abordând teme diverse, precum evoluția omenirii (Galápagos, 1985), autobiografia unui bătrân pictor (Bluebeard, 1987) sau liberul arbitru (Timequake, 1997).

Vonnegut a scris și o serie de piese de teatru (Happy Birthday, Wanda June – 1970),  dar și câteva lucrări de non-ficțiune, precum colecția Wampeters, Foma & Granfalloons (1974).

Portretul scriitorului, în reședința sa din New York, în anii 80. (Photo by Oliver Morris/Getty Images)

În 2005, cu 2 ani înainte de a muri, publică A Man Without a Country: A Memoir of Life in George W. Bush’s America, o colecție de eseuri și discursuri inspirate în parte din politica zilelor noastre.

Opera postumă a lui Vonnegut include Armageddon in Retrospect (2008), o colecție de scrieri de ficțiune și non-ficțiune pe tema războiului și păcii, o serie de proze scurte nepublicate grupate în volumele Look at the Birdie (2009) și While Mortals Sleep (2011), precum și o parte a corespondenței sale, publicată în 2012 în volumul Letters.

În 2010, este deschisă în Indianapolis Biblioteca Memorială Kurt Vonnegut (Kurt Vonnegut Memorial Library) având ca rol principal promovarea lucrărilor lui Vonnegut. Aceasta funcționează și ca centru de resurse culturale și educaționale, incluzând un muzeu, o galerie de artă și săli de lectură.

* * *

„Fereşte-te de omul care se străduieşte din greu să înveţe, reuşeşte să înveţe şi se descoperă cu nimic mai înţelept decât mai înainte.” Kurt Vonnegut

Sursa info: britannica.com

Citește și Lumea văzută prin ochii lui Orhan Pamuk.