Picături distincte cu-o gingășie într-un contur foarte clar, asemeni unor lacrimi de cristal – așa sună clapele pianului. E doar începutul. Apoi se revarsă melodia lui Jonathan Roy care nu face decât să ”Keeping Me Alive”. Combinație de unic și universal, te inspiră și te atinge delicat și ferm, ținându-te lângă foc. Lângă focul la care te încălzești și pe care îl și hrănești într-o auto-buclă. Ca să te țină în viață.
You thought I wouldn’t change but I grew on you
‘Cause I will never be what you wanted
This fire (this fire), this fire
Is keeping me alive …”
Jonathan Roy (Jonathan Piuze-Roy, născut în 1989), cântăreț și compozitor canadian de pop, cu suflu tânar, teribil, este un talent pe care îți dorești să-l descoperi.
Crezul său – după ce a pornit în călătoria vieții sale: “I would say that this entire experience has cemented my faith in music. The healing power of it, and the need for me to do this my entire life. There is nothing else I want, or would be able to do now.”
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
