A făcut-o graniță între secundă și infinit

Pentru că, între timp, nu s-a schimbat nimic…  Între întuneric și lumină, Dumnezeu a așezat femeia.

A făcut-o graniță între secundă și infinit. I-a dat puterea de a porni și de a pune capăt războaielor.

A făcut-o părtașa gândurilor Lui de creator și, de atunci, la tot ce a știut ea înaintea lumii, ceilalți aveau să-i spună ”intuiție”. Femeii I-a strecurat înlăuntrul ființei miracolul zămislirii. Asta se numește “încredere”.

Orice femeie este un început fără sfârșit. Femeia nu abandonează. Ea luptă întotdeauna până la capăt și mai descoperă o frontieră și dincolo de el. Poate tot ce nu îndrăznește să încerce o omenire întreagă.

Adică, orice.

E o capodoperă a universului când plânge. Mai ales, când plânge de dor… Cu o lacrimă de femeie se scrie, de milenii, istoria lumii. O inimă de femeie e un fel de terapie intensivă: n-ai cum să treci dinspre viață spre moarte sau să te întorci de pe muchii de lume decât prin inima unei femei. Iubiți-o! Și, mai ales, iubiți-vă!

Adriana Bogatu

Cum înaintează ele cu capul sus pe orice drum

Cum înaintează ele cu capul sus pe orice drum, pe orice vreme și în orice timp! Cum își deschid toate brațele pe care le au pentru toți ai lor, cum își ocrotesc copiii, cum aleargă neîncetat și cum ascultă în același timp totul: ploaia, vântul, glasul pruncilor, muzica, versurile, aspiratorul, mașina de spălat, știrile, lamentările, reproșurile, regretele, dorințele, neîmplinirile și liniștea.

Cum sunt ele căldură pentru inimi și dușuri reci pentru minți, alinare pentru durere și buni sfetnici pentru oricare greu, cele mai bune prietene și cei mai de temut oponenți atunci când situația o impune.

Cât sunt ele de puternice în trupurile frumos sculptate de Dumnezeu, cu trăsături angelice desăvârșite, cu ochi senini și piele catifelată, uneori silfide și încercănate dar mereu frumoase; cum au luptat pentru drepturile lor… pentru libertățile lor, cât de curajoase au fost și sunt până la sfârșitul lumii aceste creaturi mirifice.

Cum își dedică timpul, viața – celorlalți și printre toate își găsesc momentul lor, acela în care sunt doar ele cu ele, când râd sau plâng, când îndrăznesc să viseze sau să își dorească, să se privească în oglindă și să se aprecieze, când citesc sau scriu, când sunt sincere cu ele însele și răbufnesc… Cu toate hachițele lor, ele sunt de neînlocuit. Sunt cele din care suntem noi, cele în care încolțesc muguri de viață, care rodesc și își hrănesc fructele din ceea ce devin: mame.

Creația supremă a lumii!

Cele care dau continuitate omenirii…De ce sunt ele atât de însemnate? Pentru că atunci când ultima de pe pământ se va stinge, totul se va stinge. Și noi și lumea… Nu e doar despre azi, e despre fiecare zi.

Cristina Horotan

Cu toții o căutăm

Cu toții o căutăm, cu toții tindem să deslușim misterul din jurul ei, o curtăm, o punem sus de tot sau îi rezervăm cele mai bune locuri în sufletele noastre. Izvor de fericire la cote greu de imaginat, dar și instrument de tortură care poate să ne aducă în pragul crunt al disperării.

Definiții se pot spune multe, iar mult doritul ”te iubesc” supra folosit în toate contextele unei relații, tinde să-și piardă din greutatea încărcăturii și să se înece subit în oceanul superficial al marketingului ce tocmai a dat buzna pe toate canalele posibile.

Dincolo de lumina reflectoarelor, dincolo de fastul și aplauzele la scenă deschisă, aș vrea să vă reamintesc că pentru iubire nu este nevoie de marketing sau de faimă, pentru iubire nu este un sezon sau o dată anune, un punct bifat în calendar… iubirea poate fi hrănită zilnic, se poate întreține și consolida cu lucruri atât de umane și simpliste cum ar fi un sărut la plecare, o îmbrățișare caldă, un umăr sau o mână întinsă, o vorbă, un compliment sincer, un zâmbet.

Nu este un moment sau anotimp ideal când trebuie să ne arătăm iubirea ascunși după niște flori, ca apoi să țipăm cu gura până la urechi cât de mult iubim.

Adevărata iubire nu se strigă și nici nu se scoate pe scenă, nu este instrument de șantaj și nici de tortură, nu este egoistă și nici condiționată, adevărata iubire se consolidează în timp, constant și perpetuu, alimentată fără oprire, zilnic și fără pauze.

Vreau să mă credeți pe cuvânt : merită fiecare efort, lacrimă, durere sau chin… așa că nu ezitați să iubiți din toată inima.

Ada