Am întâlnit-o pe Dana Velțan prin intermediul unui prieten comun care știa că amândouă avem „morbul” Americii în sânge, sub o formă sau alta. Eu cercetasem și publicasem un prim studiu despre începuturile emigrației românești din Transilvania în Statele Unite, iar Dana avea o poveste spectaculoasă în trecutul familiei ei, cu un bunic temerar care a traversat Oceanul Atlantic de două ori până la izbucnirea Primului Război Mondial și un tată născut în America, ce avusese pentru asta un dosar informativ în perioada comunistă, care l-a urmărit ca un stigmat până la sfârșitul vieții. Drumurile ni s-au intersectat cu ocazia realizării unui podcast numit „Americanii” în care se împletesc zeci de povești ale imigrației rurale transilvane în Statele Unite din primii ani ai secolului XX, depănate de urmașii din România. Proiectul a fost finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, publicat în revista culturală online Scena9 și difuzat la Radio România Cultural.

https://www.scena9.ro/americanii/proiect

Dana a realizat un restitutio in integrum a memoriei străbunilor în urma unui efort de cercetare imens, făcut din dor: dor de mama și de tata, de bunicul pe care nu l-a cunoscut, de bunica ce a murit în anii copilăriei ei și pentru ca urmașii ei să cunoască trecutul familiei în cele mai mici detalii.

„Trebuie să ai ochii mari cât istoria și sufletul plin de iubirea unui întreg neam ca să te faci punte între generații și să scoți din negura istoriei fire de viață ce se țes în amintiri. Doamna profesoară Daniela Velțan a încercat și a reușit. Prin lucrarea de față, autoarea s-a făcut ecoul gândurilor și vorbelor rostite sau nerostite ale ascendenților, ecoul vocilor aproape stinse ce rar se mai întâlnesc cu sufletul tinerelor generații și greu se mai aud în tumultul modernității.

 Împlinirile mari se nasc din bucuria de a dărui. Lucrarea de față s-a născut din bucuria autoarei de a valorifica o arhivă moștenită de la familie. Scrierea Danielei Velțan este în egală măsură o lucrare de memorialistică, o monografie și o lucrare de istorie cu un valoros conținut documentar, captivant și instructiv pentru un public larg și variat. Strădania ei, măsurată în ani, ar trebui să fie strădania multora, căci mulți sunt aceia care au în bagajul seminției comori de trăire, de zbucium și reușită, de împliniri neconsemnate, pierdute sau risipite în istorie sau uitate pe un raft al existenței.”

(Prof. dr. Doina Maria Simion)

 

 

„Studiul Danielei Velțan este o reconstituire a parcursului existențial al familiei sale și se bazează pe o bibliografie generală bogată, pe studii vechi și recente, cu ajutorul cărora a reușit să proiecteze povestea familiei și a comunității satului pe fundalul unui secol extrem de complicat, să înțeleagă evenimentele și, mai ales, semnificația lor. Cunoașterea profundă a subiectului a realizat-o cercetând cu acribie științifică documentele din arhiva familiei, documentele inedite obținute din arhivele din țară și din SUA, câteva extrase din presa americană și română veche, mărturiile relevante din dosarul CNSAS al tatălui și din cel al bunicii, efectuând analize lingvistice, formulând considerații de ordin psihologic și moral.

Eroii acestei saga sunt, în prima parte, Toma Velțan, țăran din Fofeldea cu o familie numeroasă, care ar fi dorit să schimbe soarta de plugar a feciorului său, Niculae Velțan, trimițându-l  la oraș ca să învețe meserie. Căsătorit cu Paraschiva Blaga, Niculae a emigrat și trăit în America. Naratoarea urmărește apoi destinul celor trei copii ai lor româno-americani, iar fiul cel mic al acestora, Nicolae Velțan, devine eroul celei de a doua părți, cel care traversează cu înțelepciune și demnitate perioada comunistă, marcat fiind de stigmatul nașterii sale în “America”, cel care a inspirat fiicei sale, Dana, întregul demers și în jurul vieții căruia s-a născut această minunată carte.”

( Dorica Bucur Dancu)

„Faptul că tata se născuse în „America” era pentru mine o informație de care nu știam în copilărie dacă trebuia să fiu mândră sau să-mi fie rușine. Am înțeles însă că era o poveste demnă de luat în seamă, dar care era mai bine să nu fie spusă. Iată de ce, până la revoluția din 1989, n-am povestit nimănui acest lucru.

De-a lungul anilor mi s-a întâmplat nu o dată să privesc atent fotografiile de familie, în special cele făcute de bunic în „America”, precum și certificatele de botez ale copiilor, singurele documente palpabile la vremea aceea, ale trecerii lor prin „Lumea Nouă”, și m-am întrebat cum le-a venit ideea unor țărani dintr-un sat de la margine de imperii, aflat la mare distanță chiar și de cele mai apropiate târguri, să-și ia lumea în cap și să plece departe de casă, și cum au avut ei curajul și forța de a încerca să-și schimbe soarta, la acest îndepărtat început de veac XX. Cu ce bani au plecat și cu ce mijloace? De ce s-au întors? De ce nu au prosperat mai apoi? Care au fost consecințele experienței lor pentru descendenți? Si așa, de la o întrebare la alta, m-am pomenit mergându-le pe urme, încercând să reconstitui epoca, circumstanțele și rațiunea deciziilor lor.

Drumuri și destine. Între Fofeldea și Milwaukee este istoria unei familii de-a lungul unui veac, istorie care coincide în prima ei parte cu odiseea emigrării românilor transilvăneni de la începutul secolului al XX-lea în Statele Unite ale Americii, este o monografie a satului Fofeldea din județul Sibiu, explicită și implicită, este un mănunchi de amintiri senine din copilărie, povestite în contrapondere cu aspecte ale epocii comuniste, este o colecție de portrete însumând tot atâtea istorii personale care s-au intersectat cu Marea Istorie.

Studierea dosarului tatălui meu, Nicolae Velțan, aflat în Arhivele CNSAS, m-a ajutat să înțeleg că în acel secol XX al extremelor, unora nu le-a fost cu putință nici să câștige, nici să piardă, nici să iasă din joc, iar lectura Fișei de dosar CNSAS a bunicii mele, Paraschiva Velțan, născută Blaga, mi-a relevat noi aspecte cutremurătoare ale vieții românilor în timpul obsedantului deceniu 6.

Aceste povestiri spun viața unor oameni obișnuiți. În singurătatea drumurilor lor, au dus cu toții o luptă pentru a-și împlini menirea în această lume. Au plecat apoi unul câte unul, luând cu ei comoara sufletului din a căror lumină am luat și noi, descendenții, pe rând. Nu am fi fost noi cei de azi ce suntem, dacă ei nu ar fi fost atunci așa cum au fost.”

(Daniela Tania Velțan)