În 21 februarie, umanitatea sărbătorește Ziua Internațională a Limbii Materne. Este, deopotrivă, o comemorare a martiriului unor studenți din Bangladesh, care demonstrau pentru recunoașterea limbii lor materne, bangali, ca limbă națională a Pakistanului. Aceștia au fost uciși de poliție la Dhaka, astăzi devenită capitala Bangladesh-ului.

Puțină istorie: această zi fost anunțată de UNESCO pentru prima oară la 17 noiembrie 1999 și a fost recunoscută de Adunarea Generală a Națiunilor Unite prin aceeași rezoluție prin care 2008 a fost declarat Anul Internațional al Limbilor.

În cuvintele lui Nelson Mandela: „Dacă vorbești cu un om într-o limbă pe care o înțelege, asta i se duce la cap. Dacă vorbești cu el în limba lui, asta îi ajunge la inimă.”

Despre limba română, de ziua ei sfântă: ”A vorbi despre limba în care gândești este ca o sărbătoare. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numește, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine, viața se trăiește.” Nichita Stănescu

Grai valah

Vasile Voiculescu

Grai tămâiat, cătuie de petale,

Gândul mi-a ciobănit pe plaiurile tale.

Umblă singur pe munţi de sare,

Vânt bătrân cu miere-n spinare.

Şerpi de răcoare verde-n pâraie,

Cărări de bucium lung te stretaie.

Granguri de aur boabele-ţi ciugul’,

Şesul ţi-l ară dorul cu plugul.

Calc des cu sufletul arsu-ţi coclaur,

Din fund oftează strămoşii de aur.

De piscul tău, unde se-mbină

Pale de nori cu limbi de lumină,

Buzele-mi razăm fremătătoare,

Slăvit pristol de piatră şi floare.

Foto: Nicu Hoandră, Perla Biertanului

 În limba ta

Grigore Vieru

În aceeaşi limbă

Toată lumea plânge,

În aceeaşi limbă

Râde un pământ.

 

Ci doar în limba ta

Durerea poţi s-o mângâi,

Iar bucuria

S-o preschimbi în cânt.

 

În limba ta

Ţi-e dor de mama,

Şi vinul e mai vin,

Şi prânzul e mai prânz.

 

Şi doar în limba ta

Poţi râde singur,

Şi doar în limba ta

Te poţi opri din plâns.

 

Iar când nu poţi

Nici plânge şi nici râde,

Când nu poţi mângâia

Şi nici cânta,

Cu-al tău pământ,

Cu cerul tău în faţă,

Tu taci atuncea

Tot în limba ta.

*

”Am fost mereu uimită de varietatea lingvistică a limbii române, de metaforele pe care le conţine. E o altă dimensiune a sinelui, pe care ţi-o conferă, de parcă aş avea două staţii, una a limbii pe care o întrebuinţez, alta, cea oferită de cuvântul echivalent al celeilalte limbi, care oferă o altă imagine. Limba română mă însoţeşte permanent, o am în cap, chiar dacă scriu în limba germană. Mă însoţesc, întotdeauna, în paralel, imaginile celeilalte limbi.” Herta Muller

”Limba română are virtuți complete, adică poate fi vehicul a tot ce se întamplă spiritual în om. E foarte greu de mânuit. Prin ea poți deveni vultur sau cântăreț de strană. Limba română are toate premisele valorice pentru a deveni o limba universală, dar nu știu dacă e posibil acest marș istoric. Dacă am fi fost un popor cuceritor… Noi, românii, nu punctăm universalitatea nicăieri. Și asta ne face sceptici. Ceea ce ne lipsește este îndrăzneala.” Petre Țuțea

Citiți și Limba română este patria mea…