în inima ei
stau înfipt în inima ei. din cauza șocului
pare să nu-și fi dat seama dar și când o să afle
mă va-mplânta cu totul
până la capăt. ca un harachiri tardiv ce va aduce
puțină liniște
de vreme ce ea continuă zi și noapte să cânte a înnebunit
până și fabricantul de corzi și-a epuizat stocul ea continuă
zi și noapte să cânte chiar într-una singură ce se va
întâmpla când o va rupe și pe aceea ah își va smulge pe rând
câte-o venă din cele foarte subțiri
întinsă și-nfășurată cu fire din dudul împărătesei Leizu
tot va pocni va pocni
și scotocind așa prin măruntaie va da cu ochii
de mine cum stau
înfipt în inima ei
foto sursa
________
cărțile ei
îngeri căzuți pe burtă
cu aripi vâsle
lăsate moale în apa limpede a trupului
zac deschise cu fața în jos
de parcă și-ar căuta
un gând scăpat și rostogolit din greșeală
în creierul meu interzis și ascuns sub o scândură
din dușumea… Citește și cărțile ei
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
