O feministă de bun simț și cu mintea la ea, care este Germaine Greer, a afirmat că refuză să admită că orice travestit care se auto-intitulează femeie merită să fie luat în serios.
Așa se poate cineva declara dintr-o altă specie sau extraterestru și să pretindă să fie abordat în acest sens. Nu putem încuraja delirul. Îl putem menaja, putem fi delicați cu devierea, dar de aici până la a ne conforma ei fără nici o ezitare e o cale lungă. Impostura la adresa condiției de femeie nu are de ce să fie mai puțin rejectabilă decât oricare alta. Un medic impostor e sancționat… Un dansator închipuit care e de fapt un împiedicat fără pereche e ridiculizat…
tumblr.com
Discursurile de pe agenda feministă sunt complet incoerente de la o vreme. Când deconstruiesc bărbatul și femeia și neagă orice determinare genuină, nativă a comportamentului de gen, când declară că femeile sunt natural și înnăscut mai bune și mai morale și mai sensibile decât bărbații, după cum e convenabil și după interesele urmărite. Nu se poate afirma la începutul unei predici constuite în jurul problemei ”genului” că orice travestit e femeie, dacă așa pretinde, și apoi că femeile sunt mai empatice decât bărbații, natural, structural, în funcție de sex. Păi ori e natural genul și e determinat de sex ori nu e. Hotărâți-vă, tovarăși.
Argumenta și Jordan Peterson în acest sens. Firește că e necesară o cenzură a vocabularului din rațiuni de bun simț. Firește că trebuiesc interzise anumite lucruri cum ar fi, de exemplu, nudismul pe stradă sau masturbarea în public sau vorbitul excesiv de dur, de vulgar. Amenințările, hărțuirea, abuzurile verbale trebuiesc reprimate. Aceste prohibiții nu contravin democrației și libertăților individuale (care au granițe desigur) în schimb să îți pună cineva vorbe în gură și să îți someze discernământul să se conformeze deviației și minciunii, recte dorinței unor semeni de a fi considerați privighetori, deja e un abuz la adresa dreptului omului de a gândi și evalua realitatea cu mintea proprie.
Îmi pare rău, dar eu mă identific deopotrivă cu sexul și genul feminin clasic și m-aș simți afectată de impostură.
tumblr.com
Nu am absolut nimic cu travestiții, aș sta cu ei în casă, aș mânca la masă cu ei. Dar nu sunt femei și refuz să îi tratez ca atare! Sunt de acord că sunt non-bărbați.
Un individ care nu se simte și nu se poate identifica așa e de acceptat ca atare. E plin de non-bărbați și plin de non-femei… asta da. Pot să spune, nebărbatule, unuia care insistă că nu e, dar calitatea de femeie refuz să i-o recunosc pentru că a i-o recunoaște înseamnă a-mi pune la îndoială propriul sistem de reprezentări, de referință și de date pe care se articulează simțul identității proprii. Nu pot relativiza un lucru cu care mă identific. Nu se pune problema să renunț la noțiunea mea de femeie sau să o exind sau să o modific, pentru că acea noțiune are o valoare centrală în psihismul meu, e un nucleu în jurul căruia s-a cristalizat imaginea mea de sine. Plăcerile mele, motivațiile mele principale, felul meu de a fi se leagă de ea. Or pentru mine condiția de femeie are legătură strict cu imperativele, dorințele, fantasmele, nevoile, experiențele și senzațiile viscerale, cu ceea ce îmi impune corpul să trăiesc, cu natura mea sexuală.
Nu pot și nu vreau să concep condiția de femeie în alți termeni. E piesa mea de rezistență, mă bazez pe ea. Iar libertatea mea de individ de a gândi universul cum îmi convine e un drept inalienabil.
E un abuz și o intimidare și o presiune această acuzație de bigotism care ne forțează să acceptăm ceea ce propriul discernământ refuză. Nu vreau să renunț la noțiunea mea de femeie. De ce? pentru că am dreptul să resping schimbarea de optică. Pur și simplu am acest drept.
Ar trebui să mai ripostăm și noi ăștia veșnic incriminați că întreținem sistemul tradițional. Și în inovații, permisivitate și laxitate a concepțiilor trebuie să existe o frână.
Citiți și Tensiuni morale, de Ilinca Bernea…
