George Bacovia – „Tu ce mai faci, iubita mea uitată?”
sursă foto: unsplash.com
Nervi de toamnă
E toamnă, e foşnet, e somn…
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol…
Şi-i frig, şi burează.Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate –
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează –
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol…
Şi-i frig, şi burează.Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate –
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează –
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.
sursă foto: unsplash.com
Plumb de toamnă
De-acum, tușind, a și murit o fată,
Un palid visător s-a împușcat;
E toamnă și de-acuma s-a-nnoptat…
-Tu ce mai faci, iubita mea uitată ?Într-o gradină publică, tăcută,
Pe un nebun l-am auzit răcnind,
Iar frunzele cu droaia se desprind;
E vânt și-orice speranță e pierdută.Prin târgu-nvăluit de sărăcie
Am întâlnit un popă, un soldat…
De-acum pe cărți voi adormi uitat,
Pierdut într-o provincie pustie.
Un palid visător s-a împușcat;
E toamnă și de-acuma s-a-nnoptat…
-Tu ce mai faci, iubita mea uitată ?Într-o gradină publică, tăcută,
Pe un nebun l-am auzit răcnind,
Iar frunzele cu droaia se desprind;
E vânt și-orice speranță e pierdută.Prin târgu-nvăluit de sărăcie
Am întâlnit un popă, un soldat…
De-acum pe cărți voi adormi uitat,
Pierdut într-o provincie pustie.
De-acum, au și pornit pe lumea eronată
Ecouri de revoltă și de jale;
Tot mai citești probleme sociale…
Sau, ce mai scrii, iubita mea uitată ?
