La scurt timp după lansarea sa internațională (2005), „Memoirs of a Geisha” a ajuns și pe marile ecrane din România (2006), într-o perioadă în care publicul român abia începea să se familiarizeze cu producțiile de anvergură hollywoodiană ce abordau culturi și lumi non-occidentale. Așadar, filmul a fost primit cu interes și admirație, atât de cinefili, cât și de spectatori mai puțin obișnuiți cu ritmul contemplativ al unui astfel de film. Distribuit în cinematografele din marile orașe și ulterior promovat intens pe DVD și televiziune, Memoriile unei gheişe (așa cum a fost tradus titlul în România) a devenit rapid un reper pentru iubitorii de film artistic, adesea recomandat în cercuri educaționale pentru componenta sa culturală și estetică.

Memoirs of a Geisha © Sony Pictures

În esență, „Memoirs of a Geisha ” este o poveste despre condiția femeii într-o societate tradițională, unde frumusețea este în același timp armă, destin și capcană. Tema centrală gravitează în jurul ideii de identitate modelată de privirea celorlalți, iar lupta interioară a protagonistei – între dorința de libertate și rolul impus – capătă valențe universale. Povestea unei fetițe transformate într-o emblemă a rafinamentului devine astfel o meditație profundă asupra alegerii și sacrificiului.

„Lumea mea este pe cât de interzisă, pe atât de fragilă; fără misterele ei, nu ar putea supraviețui.” Așa începe povestea lui Sayuri, protagonista peliculei „Memoirs of a Geisha”, adaptare cinematografică a romanului omonim scris de Arthur Golden. În România, filmul a avut un impact neașteptat de puternic: publicul a fost cucerit de eleganța vizuală, de exotismul controlat și de dramatismul unei povești care depășește limitele geografiei. A fost o raritate în peisajul cinematografic local de la acea vreme – o poveste delicată, dar dureroasă, despre ce înseamnă să-ți construiești viața dincolo de propria voință.

Memoirs of a Geisha © Sony Pictures

Bunăoară, avem de-a face cu o poveste despre o copilărie furată și o identitate construită. În 1929, Chiyo, o fetiță de nouă ani cu ochi de culoarea oțelului, este vândută de părinții săraci unei case de gheişe din Kyoto. Ajunge sub tutela lui Hatsumomo, o femeie frumoasă, dar instabilă, care o supune unui tratament crud, tulburată de frumusețea potențială a micuței rivale. Într-un gest de justiție poetică, salvarea vine din partea rivalei lui Hatsumomo, distinsa Mameha, care o ia pe Chiyo sub aripa ei și o transformă în Sayuri – una dintre cele mai căutate gheişe ale epocii. Dar gloria vine cu un preț: sacrificii personale, renunțări afective și o viață trăită într-o continuă negociere între libertate și aparență. Apoi vine războiul, care tulbură nu doar soarta Japoniei, ci și fragilul echilibru al lumii în care Sayuri a învățat să supraviețuiască.

Filmul e o alegorie a identității feminine într-o societate unde femeia este în același timp adorată și controlată. „Memoirs of a Geisha” surprinde fin modul în care feminitatea devine o construcție socială atent regizată, în care fiecare gest, fiecare tăcere și fiecare zâmbet sunt ′artistice′. Sayuri nu este liberă, dar învață să transforme frumusețea și misterul în instrumente de putere. Tema iubirii – discretă, dar profundă – traversează povestea ca o promisiune întârziată, un vis care dă sens unei vieți altfel ghidate de datorie și supunere.

Memoirs of a Geisha © Sony Pictures

Regizorul Rob Marshall, cunoscut pentru stilul său riguros și sofisticat (premiat anterior pentru Chicago,Into The Woods), semnează aici o regie de o eleganță coregrafică. Abordarea sa este meticuloasă, cu un control vizual aproape teatral, dar în același timp cinematografic. Marshall reușește să transforme o poveste profund intimă și cultural specifică într-o experiență accesibilă și emoționantă pentru publicul global, fără a cădea în capcana superficialului. El pune accentul pe gesturi, priviri și ritm interior, tratând personajele ca pe niște figuri în mișcare într-un dans al tăcerilor și al codurilor sociale. Deși a fost criticat pentru „exotizarea” Japoniei, trebuie remarcat că regia sa evită clișeul vizual simplist, preferând o reprezentare stilizată și poetică, în locul unui realism strict documentar.

Memoirs of a Geisha © Sony Pictures

Scenariul semnat de Robin Swicord adaptează romanul lui Arthur Golden într-o manieră relativ fidelă, dar cu o serie de simplificări narative necesare formatului cinematografic. Accentul cade pe traseul inițiatic al Sayuri și pe relația ei tăcută, dar profundă, cu  Directorul (Chairman)– firul roșu emoțional al filmului. Astfel, scenarista păstrează tonul confesiv al romanului și folosește vocea narativă a protagonistei pentru a transmite un sentiment de intimitate și melancolie. Unele detalii socio-istorice sunt comprimate sau estompate, dar atmosfera generală este redată cu sensibilitate și coerență. Adaptarea are meritul de a transforma un roman complex într-o poveste cinematografică fluentă, fără să piardă esența tematică.

Unul dintre cele mai mari atuuri ale filmului este imaginea semnată de Dion Beebe, laureat cu premiul Oscar. Vizualul este luxuriant, delicat, pictural – de la străzile înguste din Gion până la scena teatrului Kabuki, fiecare cadru pare desprins dintr-o gravură japoneză. Montajul lent accentuează senzația de reverie și elegie, în ton cu melancolia poveștii. Coloana sonoră, compusă de John Williams, completează armonios universul vizual. Violoncelul lui Yo-Yo Ma și vioara lui Itzhak Perlman adaugă profunzime emoțională și o notă de tandrețe care transformă tăcerile în confesiuni muzicale. Această partitură este poate una dintre cele mai subtile și expresive din cariera prolifică a lui Williams. De asemenea, costumele create de Colleen Atwood sunt mai mult decât simple haine de epocă – sunt simboluri vizuale care definesc statutul, personalitatea și transformarea personajelor. Câștigătoare a Premiului Oscar pentru aceste costume, Atwood combină rigurozitatea documentării istorice cu o estetică narativă proprie filmului. Kimonourile purtate de Sayuri reflectă parcursul ei emoțional: de la culorile mai sobre și țesăturile simple ale debutului, la explozia de rafinament și detalii luxuriante în perioada de glorie. Costumele sunt armonizate vizual cu scenografia și imaginea, contribuind esențial la crearea acelui univers suspendat între realitate și vis.

Memoirs of a Geisha © Sony Pictures

Deși distribuția e formată majoritar din actrițe chineze, într-un film despre cultura japoneză – fapt care a atras unele critici – interpretările rămân de o calitate incontestabilă. Astfel, Zhang Ziyi îi conferă lui Sayuri o grație de porțelan și o intensitate tăcută. Privirea ei spune mai mult decât orice dialog. De asemenea, Gong Li, în rolul lui Hatsumomo, oferă o performanță de o intensitate incendiară. E crudă, dar tragică – o femeie sfâșiată de propriul orgoliu. Iar Michelle Yeoh, rafinată și stoică în rolul Mameha, echilibrează filmul cu o eleganță aristocratică.

Memoirs of a Geisha © Sony Pictures

 „Memoirs of a Geisha” rămâne un film care nu se adresează grabei, ci răbdării. Nu e un film despre Japonia reală, ci despre Japonia idealizată – văzută prin ochii unei fetițe care învață că viața nu e ceea ce i se dă, ci ceea ce învață să îndure. Frumusețea, misterul, sacrificiul și dorința interzisă se împletesc într-un film care a rămas, în ciuda criticilor, o referință cinematografică a anilor 2000, o bijuterie vizuală, cu suflet poetic și subtext tulburător.

Titlu original: Memoirs of a Geisha

Titlu în limba română: Memoriile unei gheişe

Anul lansării: 2005

Gen: Dramă, Romantic, Istoric

Durată: 145 minute

Regia: Rob Marshall

Scenariul: Robin Swicord (adaptare după romanul lui Arthur Golden)

Director de imagine: Dion Beebe

Montaj: Pietro Scalia

Coloană sonoră: John Williams

Scenografie: John Myhre

Decoruri: Gretchen Rau

Costume: Colleen Atwood

Distribuția:

Zhang Ziyi – Sayuri (Chiyo)

Gong Li – Hatsumomo

Michelle Yeoh – Mameha

Ken Watanabe – Președintele (Chairman)

Koji Yakusho – Nobu

Youki Kudoh – Pumpkin

Tsai Chin – Mamaia (Mother)

Premii importante

  • Premii Oscar 2006 (3 câștigate):
    • Cea mai bună imagine – Dion Beebe
    • Cele mai bune costume – Colleen Atwood
    • Cea mai bună scenografie – John Myhre & Gretchen Rau
  • Nominalizări la Oscar:
    • Cea mai bună coloană sonoră – John Williams
    • Cel mai bun montaj – Pietro Scalia
    • Cel mai bun sunet
  • Premii BAFTA: Imagine și costume
  • Nominalizări Globul de Aur:
    • Cea mai bună actriță (dramă) – Zhang Ziyi
    • Cea mai bună coloană sonoră – John Williams