„Artistul este un intermediar între Dumnezeu și oameni și trebuie să-și asume acest rol cu umilință și responsabilitate.”
Iată unul dintre cei mai importanți regizori și scenografi ai secolului XX, Franco Zeffirelli. Viața și cariera sa au fost pline de momente fascinante și realizări remarcabile, filmele sale, colaborările cu actori celebri și premiile obținute demonstrează talentul și pasiunea sa pentru arta cinematografică, căreia i-a rămas fidel întreaga viață. Deși destinul i-a fost marcat de tragedii și pierderi, Zeffirelli a reușit să creeze opere de artă cinematografică care continuă să impresioneze și să inspire publicul de pretutindeni.
Copilăria și începuturile
Franco Zeffirelli, născut ca Gian Franco Corsi Zeffirelli pe 12 februarie 1923 în Florența, Italia, a avut o copilărie marcată de circumstanțe unice și provocări, care au influențat profund parcursul vieții și carierei sale. Familia și experiențele timpurii ale lui Zeffirelli au jucat un rol esențial în formarea sensibilității sale artistice și în dezvoltarea interesului său pentru teatru și film. Zeffirelli s-a născut într-o familie cu o situație complicată. Mama sa, Alaide Garosi, era o designer de modă, iar tatăl său, Ottorino Corsi, era un comerciant. Din nefericire, Zeffirelli nu și-a cunoscut niciodată tatăl biologic, care a murit înainte de nașterea sa. Numele „Zeffirelli” vine de la o greșeală de scriere a numelui „Zeffiretti” (ce înseamnă „brișe ușoare” în italiană) într-un libret de operă; acesta a fost adoptat de mama sa ca nume de familie pentru fiul ei.
Deși s-a confruntat cu dificultăți financiare și cu stigma de a fi născut în afara căsătoriei, Zeffirelli a primit o educație solidă, care a inclus studii la Academia de Arte Frumoase din Florența și ulterior la Universitatea din Florența, unde s-a concentrat pe artă, arhitectură și literatură. Această fundație culturală bogată i-a permis să dezvolte un interes profund pentru teatru și cinematografie.
Al Doilea Război Mondial a avut un impact semnificativ asupra tineretului lui Zeffirelli. S-a alăturat luptei antifasciste în Italia și a fost implicat în mișcarea de rezistență, experiențe care nu numai că l-au maturizat rapid, dar i-au oferit și o perspectivă profundă asupra naturii umane și a conflictului, teme care apar frecvent în lucrările sale ulterioare.
În perioada postbelică, Zeffirelli a început să lucreze în domeniul teatral, unde a fost profund influențat de personalități marcante ale vremii, inclusiv de regizorul Luchino Visconti. Visconti l-a angajat pe Zeffirelli ca asistent pentru producția sa de teatru „Troilus și Cressida” în 1949, marcând începutul carierei lui Zeffirelli în teatru și film. Mentoratul lui Visconti a fost crucial pentru dezvoltarea abordării artistice a lui Zeffirelli, îndrumându-l spre opera și teatrul clasic, precum și spre adaptările cinematografice.
Pe măsură ce cariera lui Zeffirelli a evoluat, el a devenit cunoscut pentru stilul său opulent și pentru adaptările pline de pasiune ale operelor clasice, inclusiv cele shakespeariene. În ciuda succesului profesional, Zeffirelli a rămas relativ discret în ceea ce privește viața sa personală, deși a fost deschis în privința orientării sale sexuale.
Copilăria și familia lui Franco Zeffirelli, cu toate provocările și experiențele unice, au fost fundamentale în modelarea omului și a artistului pe care avea să-l devină. Diversele sale experiențe timpurii, de la educația formală până la implicarea în mișcarea de rezistență și mentoratul sub îndrumarea unor figuri proeminente în teatru și film, au contribuit la dezvoltarea unei viziuni artistice distinct
Marile iubiri – un subiect sensibil
În ceea ce privește viața sa personală, Zeffirelli a fost destul de rezervat. Cu toate acestea, el a fost unul dintre puținii artiști din acea perioadă care au vorbit deschis despre orientarea sa sexuală, identificându-se ca homosexual. Această deschidere a fost semnificativă, având în vedere contextul social al vremurilor în care a trăit.
Zeffirelli a adoptat doi fii, Pippo și Luciano, care i-au fost aproape în ultimii ani ai vieții sale. Relația sa cu băieții adoptați nu a fost una tradițională; mai degrabă, se pare că a fost una bazată pe solidaritate, ajutor reciproc și pe o legătură profundă, profesională și personală. Deși viața sa personală poate părea mai puțin colorată în comparație cu opulenta sa carieră, Zeffirelli a avut relații strânse cu numeroși actori, muzicieni și personalități din lumea artei, care au fost adesea reflectate în lucrările sale. A fost cunoscut pentru colaborările sale cu staruri de calibru și pentru abilitatea de a scoate la iveală cele mai bune performanțe ale actorilor săi.
În ciuda orientării sale sexuale și a vieții personale private, Zeffirelli a fost în mod deschis catolic, o credință care a influențat multe dintre lucrările sale, inclusiv producții biblice cunoscute, cum ar fi miniseria „Iisus din Nazaret” (1977). Religia și spiritualitatea au jucat roluri importante în viața și opera lui Zeffirelli, adesea reflectându-se în temele și estetica lucrărilor sale.
A LIFE IN PICTURES
Premiile cinematografice
Cariera lui Franco Zeffirelli a fost plină de succese și recunoaștere internațională. A câștigat numeroase premii și nominalizări, inclusiv două premii Oscar pentru cele mai bune decoruri, pentru filmele „Romeo și Julieta” (filmul complet din 1968- click!!!!) și „Hamlet” (1990). Alte premii notabile obținute de Zeffirelli includ Globul de Aur pentru cel mai bun film străin pentru „Fratello Sole, Sorella Luna” (1972) și premiul David di Donatello pentru cel mai bun regizor pentru „La Traviata” (1982).
guardian.com
Cele mai cunoscute filme
Franco Zeffirelli a regizat o serie de filme memorabile, care au cucerit publicul și criticii deopotrivă. Unul dintre cele mai cunoscute și apreciate filme ale sale este „Romeo și Julieta” (1968), o adaptare impresionantă a celebrului text shakespearian. Cu o regie minuțioasă și o coloană sonoră captivantă, acest film a rămas în memoria spectatorilor ca o poveste de dragoste tragică și pasională.
Un alt film de referință în filmografia lui Zeffirelli este „Frăția cămășii” (1979), bazat pe romanul omonim de Alexandre Dumas. Acest film epic, plin de acțiune și intrigi, a transpus pe ecran aventurile celor trei muschetari într-un mod spectaculos și captivant. Un alt film notabil este „Frații fără noroc” (1981), o adaptare a celebrei opere „Cavalleria Rusticana” de Pietro Mascagni. Cu o distribuție impresionantă și o regie sensibilă, Zeffirelli a reușit să aducă pe ecran pasiunea, trădarea și drama din această operă clasică.
Franco Zeffirelli a avut privilegiul de a colabora cu actori talentați și celebri, aducând la viață personaje memorabile pe marele ecran. Una dintre cele mai remarcabile colaborări a fost cu actorul Mel Gibson în filmul „Hamlet” (1990), în care Gibson a interpretat rolul principal într-o interpretare captivantă și emoționantă. De asemenea, Zeffirelli a lucrat cu legendara actriță Elizabeth Taylor în filmul „Taming of the Shrew” (1967), în care Taylor a oferit o interpretare puternică și plină de farmec a personajului Katherina. Alte colaborări notabile au inclus actori precum Anthony Hopkins, Cher, Judi Dench și John Hurt, care au adus autenticitate și profunzime personajelor din filmele lui Zeffirelli.
Excepționala viață a lui Iisus
„Iisus din Nazareth” este o miniserie de televiziune regizată de Franco Zeffirelli, care a fost difuzată pentru prima dată în 1977. Această producție epică, care prezintă viața lui Iisus Hristos, este considerată de mulți una dintre cele mai autentice și emoționante reprezentări ale povestirii biblice a lui Iisus. Zeffirelli a abordat acest proiect cu o mare pasiune și atenție la detalii, ceea ce a rezultat într-o operă care rămâne influentă și astăzi.
Proiectul „Iisus din Nazareth” a fost inițial conceput ca o coproducție între rețele de televiziune britanice și italiene, cu un buget semnificativ care a permis o producție de înaltă calitate. Zeffirelli a colaborat cu Anthony Burgess și Suso Cecchi d’Amico la scenariu, aducând împreună perspective istorice și teologice pentru a crea un narativ profund și nuanțat.
Robert Powell interpretează rolul lui Iisus Hristos, într-o interpretare care a devenit iconică pentru intensitatea și profunzimea sa emoțională. Distribuția include, de asemenea, actori renumiți precum Laurence Olivier, Anne Bancroft, James Mason, Ian McShane și Olivia Hussey, fiecare aducând o interpretare memorabilă personajelor biblice pe care le portretizează.
Caracteristici distinctive
Una dintre caracteristicile definitorii ale miniseriei este abordarea detaliată și respectuoasă a materialului sursă. Zeffirelli a acordat o atenție deosebită contextului istoric și cultural al perioadei în care a trăit Iisus, încercând să ofere o viziune cât mai autentică și realistă. Acest lucru este reflectat în designul producției, costume și seturi, care reconstituie cu grijă lumea din timpul lui Iisus.
„Iisus din Nazareth” a fost bine primit atât de critici, cât și de public la momentul lansării și a câștigat numeroase premii și nominalizări. Miniseria a avut un impact profund asupra modului în care povestea biblică a fost reprezentată în media, stabilind un standard înalt pentru producțiile ulterioare despre viața lui Iisus. De asemenea, a avut un rol important în popularizarea genului miniseriilor biblice.
Peste ani, „Iisus din Nazareth” a rămas o referință în genul său, fiind apreciată pentru abordarea sa reverențioasă și artistică a unei povești cunoscute. Interpretarea lui Robert Powell ca Iisus este adesea menționată ca una dintre cele mai definitive, iar regia lui Zeffirelli este lăudată pentru echilibrul său între fidelitatea față de textul biblic și nevoile narative ale unei producții dramatice.
Cu toate controversatele inițiale, „Iisus din Nazaret” a fost primit cu brațele deschise atât de catolici, cât și de protestanți, pentru tratarea în mare parte reverențioasă a povestirii Evangheliei, pentru portretizarea intensă a lui Iisus de către Robert Powell și pentru interpretarea iconică a Fecioarei Maria de către Olivia Hussey. Primele aproximativ 100 de minute ale filmului „Iisus din Nazaret” rămân cea mai bună relatare pe ecran a poveștii Nașterii lui IIsus vreodată filmată, după părerea mea. Și nu numai.
Legăturile lui Zeffirelli cu Vaticanul au condus la alte proiecte. În 1970, el a regizat o producție a Missa Solemnis a lui Beethoven în Biserica San Pietro din Roma. În 1997, Vaticanul i-a comandat să regizeze un documentar numit „Europa și Papa Ioan Paul al II-lea”, marcând cea de-a 40-a aniversare a Tratatului de la Roma și celebrând moștenirea creștină a Europei.
După Papa Ioan Paul al II-lea, foarte vizibil în media, Zeffirelli l-a considerat pe Papa Benedict al XVI-lea o dezamăgire în ceea ce privește stilul, deși a lăudat teologia sa și dispoziția „civilizată și rațională”, și s-a oferit să se pună „la dispoziția Bisericii” ca consultant de imagine.
Ulterior, a fost mai impresionat de imaginea publică a Papei Francisc și, în 2016, i-a oferit un album foto dedicat atât Papei, cât și patronului său sfânt, adornat cu fotografii din „Fratele Soare, Sora Lună”.
„Sunt total de acord cu învățăturile Bisericii”, a scris în autobiografia sa din 1986, „și acest lucru înseamnă să recunosc că modul meu de viață este păcătos.”
Cariera politică a lui Zeffirelli a început în anii ’80 cu o candidatură eșuată pentru Parlamentul italian, în numele Partidului Democrat Creștin. În tinerețe, luptase alături de comuniști în rezistența partizană împotriva naziștilor, dar politicile sale erau în general conservatoare, iar în anii ’90 a câștigat două alegeri pentru Senatul italian, reprezentând Catania, Sicilia, în guvernul de centru-dreapta al lui Silvio Berlusconi.
Printre pozițiile sale conservatoare, Zeffirelli era un adversar ferm al avortului, poziție pe care o atribuia deciziei mamei sale de a nu-l avorta după intervenția unei mătuși. Mergea chiar atât de departe încât să spună că ar susține pedeapsa cu moartea pentru femeile care solicită avorturi.
Deși vorbea deschis despre credința sa catolică, Zeffirelli nu a ascuns contradicția dintre credința sa și stilul său de viață homosexual. În conformitate cu învățătura Bisericii, Zeffirelli s-a opus redefinirii căsătoriei și nu s-a identificat cu mișcarea drepturilor homosexualilor. Chiar și termenul „gay” nu îi plăcea, un termen pe care îl considera inestetic și lipsit de rezonanța clasică a „homosexualului”.
De reținut: „Iisus din Nazareth” este o piatră de hotar în cariera lui Franco Zeffirelli și rămâne o lucrare emblematică în reprezentarea vieții lui Iisus Hristos pe ecran, evidențiind abilitățile regizorale ale lui Zeffirelli și angajamentul său față de crearea de opere de artă care să reziste testul timpului.
Viziunea asupra artei
Despre adaptarea operelor clasice: „Cred că dacă Shakespeare ar trăi astăzi, ar fi un regizor de film. Este atât de mult în avangarda oricărei forme de expresie în ceea ce privește emoția umană.” – Această reflecție sugerează admirația profundă a lui Zeffirelli pentru Shakespeare și convingerea că esența lucrărilor clasice poate fi transpusă și în mediul modern, în special în film.
Despre artă și realitate: „Opera este un teatru în care se întâmplă ceva extraordinar. Opera nu este realitatea, opera este o iluzie mai mult decât realitatea.” – Zeffirelli a avut o pasiune deosebită pentru operă și această afirmație subliniază viziunea sa asupra operei ca formă de artă care transcende realitatea obișnuită, oferind o experiență mai intensă și mai profundă.
Despre film și teatru: „Când faci un film, îți pictezi tabloul. Când faci teatru, îți începi tabloulul de la capăt în fiecare seară.” – Acest citat evidențiază diferența pe care Zeffirelli o vedea între regia de film și cea de teatru, subliniind caracterul unic și efemer al performanței teatrale în comparație cu permanența filmului.
Despre provocările și recompensele regiei: „Regia este un exercițiu de patimă. Trebuie să ai o mare dragoste pentru textul și pentru oamenii cu care lucrezi, și apoi trebuie să renunți la această dragoste, pentru că trebuie să transformi totul într-o disciplină.” – Prin această afirmație, Zeffirelli vorbește despre pasiunea și dedicarea necesare în regie, dar și despre necesitatea disciplinei și a distanțării pentru a realiza o operă de artă.
Despre rolul artistului: „Artistul este un intermediar între Dumnezeu și oameni și trebuie să-și asume acest rol cu umilință și responsabilitate.” – Aceasta reflectă perspectiva spirituală a lui Zeffirelli și convingerea că arta are o dimensiune transcendentă, cu un rol profund în societate.
Final
Franco Zeffirelli a murit pe 15 iunie 2019, la vârsta de 96 de ani, în orașul său natal, Florența, Italia. El a fost îngropat în cimitirul Porte Sante, situat în apropierea Basilicii San Miniato al Monte din Florența. Acest cimitir este cunoscut pentru faptul că adăpostește morminte ale unor personalități marcante din istoria și cultura italiană.
