foamea setea sau iubirea
țeasta luminii e numai bună de copt
sorii mici
vâr câte unul sub
șaua înaripatului
foamea setea m-aruncă tot mai aproape
mai aproape de ce-am iubit
nu știu ce-am iubit atunci
foamea setea sau iubirea de dragul ei…
și tu
tu salivezi mai precis adjectivezi
cu gândul la rotunjimea perfectă
foto sursa
________
citește asta foarte încet
dar foarte
încet
fixând atent spațiul liber lăsat înadins ca să-ți tragi sufletul
trebuie să-ți spun că ea și-a deschis
în proprii mei genunchi imaginează-ți
un spital de urgențe pentru arși
arșii de dorul ei
ticăloasa… Citește asta dar foarte încet
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
