”Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.”

 Mahatma Gandhi

Chemarea profund umană la reafirmarea relevanţei universale a principiului nonviolenţei şi asigurarea unei culturi a păcii, toleranţei și înţelegerii se manifestă într-o diversitate emoționantă de forme de exprimare.

Una din ele este chiar Ziua internaţională a nonviolenţei, marcată în fiecare an la 2 octombrie, în urma unei rezoluții a Organizaţiei Naţiunilor Unite, din 15 iunie 2007. Potrivit acesteia, Ziua internaţională a nonviolenţei este o ocazie pentru a ”disemina mesajul nonviolenţei, inclusiv prin educaţie şi prin sensibilizarea opiniei publice”.

2 octombrie

Data de 2 octombrie nu este aleasă întâmplător. Reprezintă data naşterii lui Mahatma Gandhi (2 octombrie 1869 – 30 ianuarie 1948), unul dintre cei mai mari militanţi pentru pace din lume, pionier al filosofiei şi al strategiei nonviolenţei.

Conducător de marcă al mişcării pentru independenţă din India, Mahatma Gandhi a fost o sursă de inspiraţie pentru mişcările nonviolente în vederea obţinerii de drepturi civile şi schimbări sociale din întreaga lume.

Mahatma  – ”suflet mare”, în sanscrită – a avut un parcurs mai puțin obișnuit.

La vârsta de 18 ani a plecat la Londra pentru a se pregăti să devină avocat și, în capitala britanică a adoptat stilul unui tânăr dornic de viață și distracție; și-a pus la punct accentul britanic, a învăţat franceza, a luat lecţii de dans şi de vioară. După doar câteva luni, însă, a constatat că acest fel de trai este o pierdere de timp și l-a schimbat pe studiu profund şi simplitate; mai mult, a luat și hotărârea de a deveni vegetarian.

Mahatma – ”suflet mare”

În anul 1893 primește un post de consilier juridic al unei firme indiene în Africa de Sud, ţară în care își va petrece următorii 21 de ani. Cunoscând realitatea miilor de imigranți indieni, victime ale segregației rasiale, Mahatma devine o voce din ce în ce mai puternică pentru recunoașterea drepturilor compatrioților săi. Începând cu anul 1906, lansează la nivelul maselor conceptul de revoltă bazată pe rezistență pașnică, denumită Satyagraha, o formă de refuz radical al oricărei colaborări cu autoritățile britanice.

Astfel, guvernul sud-african admite adoptarea unor reforme în favoarea muncitorilor indieni, printre măsuri aflându-se recunoașterea drepturilor civile pentru imigranți și anularea unora din legile discriminatorii.

În anul 1914, Mahatma Gandhi se întoarce în India, unde era pornită deja o ofensivă timidă împotriva dominației britanice, și devine lider al Partidului Congresului care milita pentru eliberarea Indiei de sub colonialismul britanic.

Titulatura de Mahatma – ”suflet mare” – a venit din partea poetului indian Rabindranath Tagore, câştigător al Premiului Nobel pentru literatură în 1913. Mahatma reprezenta sentimentele a milioane de ţărani indieni care vedeau în Gandhi un om trimis de divinitate.

Gandhi nu a primit Premiul Nobel pentru pace, deși era îndreptăţit la acest titlu, fiind nominalizat de cinci ori, între anii 1937 şi 1948.

Omul cu suflet mare a fost şi un scriitor prolific, pe de-o parte lucrând la mai multe ziare, publicate în limbile gujarati, hindusă și engleză, dar scriind, pe de alta, numeroase cărţi,  inclusiv autobiografia – ”Povestea experimentelor mele cu adevărul”.

Scrierile sale complete au fost publicate de către guvernul indian sub titlul „Operele complete ale lui Mahatma Gandhi”, în anul 1960, şi cuprind 100 de volume.

Nonviolenței și protestului paşnic împotriva injustiţiei Mahatma le-a consacrat un nume și o doctrină – satyagraha – cucerind omenirea prin virtute și înţelepciune.

foto tumblr.com