O femeie inteligentă este…

Andra Tischer, directorul revistei Bel-Esprit, a făcut un sondaj de opinie pe contul personal de Facebook. Scopul a fost de a invita oamenii să-și exprime viziunea sinceră asupra femeii inteligente, în genere. Au răspuns 154 de persoane, femei și bărbați deopotrivă. „Un număr impresionant”, îmi trece prin minte, pesemne că a caracteriza o femeie inteligentă reprezintă un interes de actualitate. Am citit toate comentariile, cu mare interes, observând că unele persoane și-au rupt din timpul lor pentru a oferi răspunsuri ample, altele au „eliberat” prin „enter” răspunsuri ce se vor a fi (unele chiar sunt) esențe tari în sticluțe mici, iar altele au răspuns în ton de glumă, pe principiul „Niciodată să nu ne luăm prea în serios.”.

Am apreciat franchețea și varietatea răspunsurilor, de fapt, dacă majoritatea ar fi fost variațiuni ale aceleiași opinii, probabil că m-aș fi întristat. La o adică, societatea actuală are nevoie de diversitate din toate punctele de vedere. Sigur, întristarea nu m-a ocolit (de tot) atunci când am văzut etalarea nonșalantă a misoginismului, sub diversele lui forme sau etalarea anumitor viziuni romanțioase, neverosimile în privința femeii inteligente. Unii bărbați care au răspuns, privesc femeia inteligentă ca pe o raritate, alții consideră că nu există femei inteligente.

În cazul celei din urmă categorii de opinii m-am gândit: „Așadar, toate carieristele – fără excepție – au ajuns unde-au ajuns printr-o conjunctură, se trezesc zi de zi ca să muncească și să evolueze în domeniul lor, dar, în realitate, ele sunt acolo unde sunt, așa, de florile mărului, cum s-ar spune. Bine că mi-am aflat propria-mi neputință, oglindită în <<nenorocul>> de a mă fi născut femeie.”.

Unele doamne consideră că o femeie inteligentă este singură… Putem remarca faptul că Isadora Duncan ar fi fost de aceeași părere, dacă ne gândim la următoarea afirmație: „Orice femeie inteligentă care citește contractul de căsătorie și apoi se mărită, merită să îndure toate consecințele acestui act.”. Multe persoane de sex feminin, dar și de sex masculin au inclus în lista calităților indispensabile unei femei inteligente independența emoțională și financiară, istețimea, ambiția și diplomația. Am zâmbit la remarca unui domn, conform căruia o femeie inteligentă este un pleonasm, așa cum am apreciat complexitatea răspunsului unei doamne:

Inteligența nu definește și alte stări (de exemplu, e greșit să spui, prin asociere, că o femeie inteligentă este și… independentă sau înțeleaptă sau dificilă sau stăpână pe sine), inteligența este doar un atribut al personalității care poate să le explice pe altele, să le inducă sau nu. O persoană inteligentă poate fi și arogantă sau zâmbitoare și prietenoasă. Inteligența nu presupune automat nici aroganța și nici caracterul prietenos, iar a fi inteligent presupune să folosești „inteligent” (eficient, cu bune rezultate) resurse, informații, relații, spații, bani, să te descurci cu ce ai și să fii creativ în situații inedite. Poți fi inteligentă și nesigură pe tine în același timp, iar asta înseamnă că inteligența ta va fi la fel de nesigură ca tine. Inteligența este asociată în general cu cunoașterea, curiozitatea, învățarea, să-ți meargă mintea, să fii agil, abil, de regulă oamenii inteligenți se descurcă mai bine cu taskuri, obțin rezultate și scoruri mai bune și procesează mai ușor informații, de asemenea iau decizii mai bune. Dar în combinație cu perseverența, disciplina, voința, stăpânirea de sine și directia clară în viață, inteligența este înfloritoare.

O doamnă a considerat că o femeie inteligentă știe când trebuie să tacă, iar o alta vede o astfel de femeie prin prisma smereniei. Au mai fost câteva răspunsuri similare, ceea ce m-a făcut să realizez că anumite persoane percep inteligența feminină ca pe o calitate a două categorii antagonice de femei: cele cu tendințe native sau insuflate de supușenie și  cele versate. De altfel, Ernest Bernea afirma că „O femeie inteligentă și blândă vine ca o lumină tămăduitoare peste rănile unui suflet încercat.”. Conform anumitor răspunsuri, atât din partea femeilor, cât și din partea bărbaților, o astfel de femeie trebuie să fie feminină, iar anumite femei sunt de părere că ea va fi invitabil singură sau incomodă pentru alții, ceea ce nu ar fi greu de înțeles dacă ne raportăm la cazuri concrete.

De asemenea, câteva doamne împărtășesc (conștient sau poate fără să realizeze) părerea lui Garabet Ibrăileanu, conform căruia femeii îi este dat să poarte pe umeri – deși cu grație – povara unui mister indescifrabil:

„[…] femeia are o finețe intelectuală prin care ea întrece pe bărbat. Un bărbat niciodată n-are să ghiceasă cu atâta siguranță și repreziciune, într-un moment dat, ceea ce se petrece în sufletul altui om, mai ales în sufletul femeii./ E greu s-ascunzi ceea ce simți și ce gândești în fața unei femei, mai ales atunci când ea e interesată în cauză. Un bărbat, din acest punct de vedere, e dezarmat. Parcă ar fi de sticlă. Pe când femeia, pentru el rămâne veșnic o enigmă – de aici reputația femeii de mister indescifrabil.” – Garabet Ibrăileanu, Eternul feminin

O femeie

tumblr.com

Un domn care a asociat inteligența femeilor cu independența emoțională, considerând că unei femei „nu i se dărâmă întreaga lume când este rănită de către alte persoane, ci se ține tare pentru că vede imaginea de ansamblu versus momentele trecătoare de suferință cauzată de persoane toxice.” (aceasta este, desigur, o gândire masculină, femeile „funcționând” astfel doar „șlefuite” de experiență), a considerat că o femeie care își atribuie însușiri negative nu face altceva decât să se desconsidere:

„Sunt șocat de comentariile negative ale… femeilor! Dragi doamne, „incomodă”, „nefericită”, „bărbat”, „greu de suportat”, „tristă”, „singură”?! Înțelegeam dacă astea veneau din gura bărbaților, dar când vin din partea femeilor, mă întreb cum vă așteptați să nu fiți discriminate în societate, când voi afirmați că o femeie inteligentă reprezintă chestiile negative enumerate mai sus? Cu alte cuvinte, vă desconsiderați singure.”

Câteva femei au răspuns, simplu, că o femeie inteligentă este o femeie frumoasă. Nu au menționat însă la ce tip de frumusețe se referă, această însușire putând fi înțeleasă atât ca un atribut fizic, cât și ca unul sufletesc sau moral. Totuși, răspunsul acestora m-a dus cu gândul la Vasile Ghica, conform căruia „Bărbații admiră femeile inteligente și le preferă pe cele frumoase.”

Eu consider că o femeie inteligentă nu are „rețetă”, așa cum nici un bărbat inteligent nu are. Psihologia ne învață că există mai multe tipuri de inteligență, așa că o femeie poate avea inteligență muzicală (de exemplu), dar cu inteligența emoțională să nu stea prea bine (sau invers). Orice persoană poate avea una, două sau mai multe forme de inteligență, așa că inteligența – în genere – este o chestiune subiectivă, însă a afirma direct sau indirect că o femeie este proastă pentru că nu-și poate (încă sau niciodată, în funcție de caz și de calitatea vieții sale) gestiona emoțiile foarte bine, mi se pare profund greșit, mai ales în zilele noastre.

În viziunea mea, o femeie inteligentă nu va dori să aibă o imagine care să exprime contrariul, cel puțin nu pe termen lung (poți fi șmecher, descurcăreț și ambițios fără a avea o inteligență superioară), nu vorbește mult și degeaba și nu are privirea goală (specifică celor care nu sunt, în general, inteligenți). O femeie inteligentă poate fi sobră sau ludică, energică sau melancolică, bref: inteligența nu are legătură cu personalitatea. Să nu uităm că machiavelismul se oglindește întotdeauna în inteligență, așa cum există oameni foarte inteligenți și foarte bine intenționați.

Last but not least, cum s-ar spune, închei cu opinia  Andrei Tischer, aceasta privind femeia inteligentă ca pe o puternică și iscusită posesoare a quelque chose-ului, care-și lasă amprenta în inimile oamenilor:

„O femeie inteligentă este o femeie puternică, pe care nicio ipostază umană nu o poate lua prin surprindere. Ea știe să fie tot ceea ce își dorește și, în plus, să fie pentru fiecare din ceilalți, ceea ce ei, la rândul lor își doresc. Să știe să dea la timp și să retragă la timp ceea ce a dat, fără să creeze dezechilibre. Să fie misterioasă și mereu atractivă printr-un „ce” care este numai al ei. Să fie originală în toate situațiile. Să știe să devină indispensabilă, să fie gura de oxigen, dar și ultima răsuflare a celuilalt.”

Citește și Femeia puternică în prezent – mit sau realitate?