Fahrenheit 451 – un roman despre social media
Se poate spune (și) despre Ray Bradbury că a fost un vizionar, anticipând, din păcate, pericolele dezvoltării tehnologiei asupra intelectului și, în general, asupra modului în care omenirea va înțelege să își ducă traiul de zi cu zi. Temerile lui Bradbury, exprimate într-o manieră pe cât de simplă, pe atât de șocantă în romanul cult „Fahrenheit 451”, au devenit realitate.
Cărțile tipărite sunt scoase în afara legii și arse
Scris la începutul anilor 50, romanul “Fahrenheit 451” are drept fundal Holocaustul și cenzura care afecta întreaga Americă, marcată de represiune politică, listele negre și cenzura literaturii și artei în general. Bradbury aduce, însă, în prim plan pericolul pe care îl anticipează odată cu accesul maselor la televiziune. Narațiunea urmărește o lume fundamental transformată de digitalizare, în care oamenii sunt „distrați” zi și noapte de ecrane gigantice amplasate în propriile case. Mai mult, aceste ecrane le permit interacțiunea „la distanță” cu alți oameni, cu ajutorul unui soi de caști similare cu cele pe care le folosim astăzi pentru a comunica.
Într-o lume în care oamenii devin superficiali – pierzând chiar deprinderea vorbitului și memoria -, dar extrem de fericiți, cărțile tipărite sunt scoase în afara legii și arse de trupe de pompieri instruite și angajate cu acest scop, care năvălesc în casele acelora care se împotriveau sistemului și continuă să citească. De altfel, titlul romanului nu este ales întâmplător, 451 grade Fahrenheit fiind temperatura la care hârtia se aprinde și arde.
Sursa foto: dissolvedmagazine.com
Eroul romanului, pompierul Montag, are o revelație cu privire la sistemul găunos care guvernează societatea americană și încearcă să afle mai multe despre vremurile în care cărțile erau apreciate, iar cititul nu era un act de rebeliune. Punându-și în pericol propria viață, Montag începe un război împotriva sistemului, încercând împreună cu un grup de iubitori de cărți – care memorează conținutul a sute de volume pentru a le putea, mai apoi, povesti oamenilor – să salveze societatea de la procesul de degradare intelectuală.
Citit în plin elan al digitalizării, romanul lui Bradbury este șocant de realist și poate fi privit ca un (ultim) semnal de alarmă asupra efectelor pe care social media și toate celelalte instrumente digitale le au asupra societății. Reticența față de lectură, față de cartea tipărită este o realitate de necontestat. Setea de informație, nesusținută însă de aprofundarea subiectelor, predilecția către lecturarea rapidă a unor titluri, fără cercetarea atentă a conținutului, lipsa unei dorințe veritabile de cunoaștere sunt amenințări concrete pe care Bradbury le anticipa acum aproape opt decenii.
* * *
„Odinioară, cărțile interesau câțiva oameni, risipiți ici, colo. Le dădea mâna să fie altfel decât ceilalți. Lumea era încăpătoare, dar după aceea, lumea s-a umplut de ochi, de trei ori, de patru ori. Filmele și radioul, revistele și cărțile au devenit toate o apă și-un pământ, un fel de pap făcut după aceeași rețetă.”
„Dărâmarea își are vremea ei și zidirea își are vremea ei. Tăcerea își are vremea ei și vorbirea își are vremea ei.”
„Dacă vrei ca un om să fie fericit politicește, nu-i înfățișa două laturi ale unei probleme, căci s-ar frământa, prezintă-i o singură latură sau chiar niciuna, e și mai bine. Lasă-l să uite că ar exista primejdia războiului.”
„Cât mai multe cărți cu poze, cât mai multe filme. Și din ce în ce mai puțină hrană pentru minte. Nerăbdare generală. Șoselele din ce în ce mai ticsite de mulțimi îndreptându-se undeva, undeva, undeva nicăieri.”
„Și pentru prima oară mi-am dat seama că în spatele fiecărei cărți stă un om. Un om a trebuit să o gândească pe fiecare. Și omul acela a avut nevoie de mult timp până să o aștearnă pe hârtie.”
„Nu e nimic magic în cărți; magic e doar ceea ce spun cărțile și însuși faptul că în ele peticele universului nostru sunt însăilate într-un veșmânt pe măsura noastră.” (Fahrenheit 451, Ray Bradbury)
Bel-Esprit vă recomandă romanul cult “Fahrenheit 451” al lui Ray Bradbury.
Citește și Lumea văzută prin ochii lui Orhan Pamuk
Sunt o Femeie avocat care s-a trezit într-o zi în fața mașinii de scris împinsă o forță lăuntrică pe care n-aș ști să o aștern în cuvinte și care a trezit în mine o poftă nemărginită de a scrie. În timp, pofta s-a transformat într-o nevoie acută de a sta față în față cu mine, cu adevărul din miezul meu. De a-mi privi în ochi fricile, iubirile nerodite și demonii ascunși prin cotloane de frica luminii. De a mă scrie mai întâi pe mine, descompundu-mă, bucată cu bucată, operând și cosând plăgile sângerânde pentru ca apoi să mă pot reasambla într-un Eu vindecat. Așa s-a născut volumul de proză scurtă la care lucrez intens. Mocnește în capul pieptului și ideea unui roman de dragoste ceva mai neobișnuit. Am decis să las celor două proiecte șanse egale de izbândă și le-am promis că va vedea lumina tiparului cel care va pulsa mai puternic sub epidermă și îmi va ține muza aproape. Scrisul să-mi fie spovedanie și doctorie întru renaștere.
