Celesta, chiar și prin înfățișare,
Enya, sau, mai bine zis, Eithne Ní Bhraonáin, cântăreața irlandeză ce pare că face poțiuni din melodii celtice, ritmuri exotice, electronice neoclasice și șoapte angelice cu care să ne fure mințile, și-a demonstrat încă de la debutul său solo – Enya 1987 -talentul de a compune melodii captivante, cerești, înfrumusețându-le cu crescendo-uri și punți nebănuite care te conduc spre lumi paralele. La întreaga magie contribuie simbioza dintre tonul ei heruvic și aranjamentele meticuloase ale lui Nicky Ryan.
Melodiile lui Enya și Ryan
te înfășoară într-un văl de uimire datorat unui lirism aproape auster și solemnității eterice. Tehnica introdusă de ei a fost una avangardistă: aducerea tonalităților melodice într-un fel de încremenire până când melodia devine sunet abstract într-o mișcare lentă și maiestuoasă care pare că dispare, dar numai pentru a reapărea apoi după pauze de extaz imaculat. Sunetele scoase de Enya par să „leșine” delicat ajungând într-o comă divină din care răzbat luciri șoptite argintiu.
Cârntecul „Orinoco Flow” este inclus pe discul „Watermark” și este cel cu care Enya cucerea clasamentul britanic al single-urilor în 29 octombrie 1988.
Misterioasa Enya
Cântăreața irlandeză cu titlul de cea mai bogată femeie din istoria muzicii britanice și irlandeze (a vândut 75 de milioane de albume în întreaga lume) își petrece zilele retrasă, solitară în castelul ei din Dublin.
Enya s-a născut pe 17 mai, 1961, în Gweedore, un orăşel din comitatul Donegal, situat în nord-vestul Irlandei. Talentul muzical l-a moştenit de la părinţii ei, ambii muzicieni de renume, tatăl făcând parte dintr-o trupă muzicală Slieve Foy Band, iar mama profesoară de muzică la şcoala din Gweedore. Chiar și bunicii artistei au făcut parte dintr-o trupa muzicală. Ea este a cincea din cei 8 fraţi şi surori, toţi fiind pasionați de muzică. Primii pași în lumea muzicii i-a facut la vârsta de 4 ani, când a început să cânte pe scena festivalurilor naţionale. La 11 ani a intrat la internatul din Milford, condus de ordinul Loretto, unde a studiat muzica clasică.
După o despărțire de trupa de familie Clannad, la 21 de ani, ea a început să scrie muzică cu Nicky Ryan (producătorul lui Clannad) și soția cestuia Roma, ceea ce a dus la lansarea primului lor album. Cel de al doilea LP al lor numit Watermark a fost cel care i-a pus cu adevărat pe hartă, cu Orinoco Flow (Sail Away) care a vândut 11 milioane de exemplare în toată lumea. Succesul lor a continuat.
Enya a câștigat patru Grammy
și a fost nominalizată la Oscar pentru muzica ei pe coloana sonoră a filmului Lord Of The Rings, dar foarte rar interpretează în direct. Face doar concerte rare, intime, în emisiuni TV irlandeze sau americane.
O mare parte din succesul ei a provenit de la o bună sincronizare – piesa ei Only Time a fost preluată de CNN în 2001 ca fundal la filmările din 9/11, și a fost lansată apoi ca single de caritate.
Enya nu a fost în turnee, nu are o viață socială, chiar și familia ei abia o vede, unchiul ei Noel Duggan spunând: „Nu o vedem aproape deloc. Trăiește ca o regină. Este o pustnică.”
Dar ceea ce spune ea este în acord cu presupusele răspunsuri la întrebările născute din felul în care se arată lumii: “I’m too much devoted to my music. Some people think it sounds sad but believe me, I’m happy. I am my music.”
Și încă ceva ce ”sounds like Enya”: ea cântă în 10 limbi diferite, dintre care și unele inventate de ea și textiera Roma Ryan. Două dintre limbile inventate de Enya au fost special create pentru a ilustra cărțile lui John Ronald Reuel Tolkien, cunoscutul filolog și profesor universitar britanic, creatorul operelor fantasy „Hobbitul” și „Stăpânul Inelelor”.
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.