„Emily the Criminal” – o replică amară a basmului roz al capitalismului

„Nu toate Emily-urile primesc jobul de vis — unele își fac singure regulile.”

Dacă „ Emily in Paris” promitea croissante, selfie-uri filtrate și joburi obținute prin zâmbete impecabile, „ Emily the Criminal” (regia John Patton Ford) dezvăluie fața opusă a visului occidental: aceea în care sistemul nu te primește la masă, iar tu decizi să spargi geamul și să intri oricum.

„Emily the Criminal,” „Emily in Paris”Netflix

Filmul atacă direct precaritatea economică și ipocrizia pieței muncii. Emily (Aubrey Plaza) e talentată, muncitoare, dar blocată de un cazier minor – un stigmat pe care nici diplomele, nici interviurile „motivaționale” nu îl pot șterge. „Emily the Criminal” arată cum capitalismul îi exclude pe cei care nu se aliniază perfect regulilor, forțându-i să caute scurtături ilegale. Dacă „Emily in Paris” era un manual de supraviețuire glossy în lumea brandurilor de lux, aici avem un manifest anticapitalist: nu urci în vârf, ci supraviețuiești prin încălcarea regulilor, iar visul american e mai degrabă o schemă de credit.

Bunăoară, John Patton Ford scrie un thriller concentrat, fără scene irosite. Ritmul e calculat, de la micile „joburi murdare”, la planul major alături de Youcef (Theo Rossi), totul escaladează logic și tensionat. Dialogurile sunt realiste, lipsite de glamourul artificial al filmelor hollywoodiene tipice despre „lumea interlopă”, iar scenele cu interviuri de angajare sunt la fel de incomode ca un audit fiscal. În fond, scenariul scris de  John Patton Ford nu este o fantezie urbană, ci o extrapolare realistă din economia prezentă. Datoriile studențești din SUA ating niveluri record, verificările de cazier sunt automate și implacabile, iar joburile entry-level cer experiență imposibil de obținut. „Cumpărătorii falși” – persoane plătite să achiziționeze bunuri cu carduri clonate sau furate – nu sunt invenție de cinema, ci parte din economia neagră care prosperă în marile orașe. Emily nu este un personaj imposibil; este produsul unui sistem care pedepsește greșelile mărunte și ignoră infracțiunile la scară mare.

Emily the Criminal © Low Spark Films

Așadar, Ford nu moralizează: nu există lecție simplă, doar consecințe. Emily învață repede să nu mai caute aprobarea „angajatorilor de vis”, ci să joace după regulile pieței reale — cele care recompensează riscul, nu etica. Aici filmul se intersectează cu realitatea: povești similare există, doar că nu primesc interviuri la televiziuni sau contracte de publicitate.

Charismatica Aubrey Plaza livrează, probabil, cel mai matur rol din cariera ei: o Emily departe de ironia familiară din comediile anterioare. Este rece, nervoasă, mereu pe marginea prăpastiei, iar privirea ei traduce perfect amestecul de frică și adrenalină. Pe de altă parte, Theo Rossi creează un Youcef ambiguu – între seducător și periculos, între mentor și complice – iar chimia dintre cei doi evită clişeul romantic, păstrând tensiunea mereu vie. Montajul este strâns, fără scene care să încetinească suspansul. Filmul folosește cadre urbane aspre, fără filtre pastelate – Los Angeles-ul nu e paradisul palmierilor, ci un teren de vânătoare. Muzica discretă, aproape minimalistă, susține atmosfera de neliniște continuă, iar lipsa unor teme muzicale dominante face ca totul să pară mai real și mai crud.

Emily the Criminal © Low Spark Films

Dacă „Emily in Paris” vinde un vis corporatist cu fundal de Instagram, „Emily the Criminal” e „replica” cinică: nu există job perfect, nu există scurtături curate, doar compromisuri. Emily nu își schimbă viața printr-o campanie de marketingstrălucitoare, ci printr-un card furat. Este anti-eroina capitalismului, iar filmul subliniază clar: într-un sistem care te exploatează, morala devine un lux. Filmul refuză să facă din ea „victima clasică” sau „eroina exemplară” — este o femeie care își ia soarta în propriile mâini, chiar dacă mijloacele sunt ilegale și moral ambigue. Emily nu așteaptă să fie salvată, nu joacă după regulile unei lumi dominate de bărbați și nu caută validare. Chiar și în relația cu Youcef, atracția nu înseamnă supunere, ci parteneriat temporar. Există, cumva, o critică a dublului standard. În timp ce bărbații care se abat de la reguli sunt văzuți ca „îndrăzneți” sau „antieroi charismatici”, Emily este etichetată imediat drept „problematică” sau „periculoasă”. În felul acesta, filmul subliniază subtil cum femeile sunt judecate mai dur când refuză să joace rolul pasiv. În fond, povestea nu e „despre feminism” în sensul clasic, dar arată cum presiunile economice afectează și limitează în mod specific femeile tinere, prin interviuri condescendente, salarii mizere și lipsă de respect profesional.

Emily the Criminal © Low Spark Films

Se ajunge la un personaj complex, căci Emily nu este eroina perfectă, dar nici anti-eroina stereotipică. Are furie, pragmatism și o doză de risc personal care sparge tiparul „femeii morale” ce îndură orice doar pentru a rămâne respectabilă. Prin aceste elemente, filmul poate fi citit ca un comentariu feminist implicit: atunci când sistemul economic e nedrept și patriarhal, emanciparea poate lua forme brutale și incomode, iar alegerea dintre „moralitate” și „supraviețuire” devine o întrebare deschisă, nu o lecție morală.

Finalul din „Emily the Criminal” este aspru și ambiguu, perfect în ton cu restul filmului.  După ce Emily rupe complet legăturile cu viața „respectabilă” – interviuri sterile, joburi prost plătite, promisiuni corporatiste goale – o vedem stabilindu-se într-o altă țară (sugerată a fi America Latină), unde continuă schema frauduloasă, acum pe cont propriu și la scară mai mare.  Emily nu caută reabilitare sau iertare, ci putere și control asupra propriei vieți. „Succesul” ei e o critică socială. În loc să fie pedepsită clasic, așa cum s-ar întâmpla într-un film moralizator, Emily e recompensată de un sistem global în care banii rapizi cumpără libertate, indiferent de mijloace. Este un final care răstoarnă așteptările: nu vedem o lecție de morală, ci o constatare dură – dacă piața legală e blocată pentru cei cu trecut pătat, piața neagră devine singura șansă de ascensiune. Din punct de vedere feminist, e un gest radical de autonomie: Emily nu acceptă să fie victimă, chiar dacă asta înseamnă să devină agresor.

Pelicula devine un thriller social impecabil, un portret lucid al precarității moderne și al seducției banilor rapizi. Aubrey Plaza confirmă că poate duce singură un film de intensitate dramatică, iar scenariul nu lasă loc de respirat – sau pentru iluzii. Dacă „Emily in Paris” e o vedere colorată dintr-un Paris de carton, „Emily the Criminal” e factura neplătită care vine la final de lună. „Emily the Criminal” nu te invită să aplauzi un jaf, ci să te întrebi de ce singurul drum spre supraviețuire trece prin el, iar Aubrey Plaza transformă această revoltă într-un portret memorabil al disperării moderne.  „Emily the Criminal”  înlocuiește finalul moralizator cu unul pragmatic și rece. Dacă Scarface striga „crimele nu plătesc”, filmul lui John Patton Ford șoptește: „ba uneori plătesc – și încă foarte bine”. E un mesaj incomod, dar tocmai de aceea atât de actual.

Premii și nominalizări

Premii câștigate:

• Annapolis Film Festival (2022)
  • Jury Prize – Best Feature Film
  • Jury Prize – Best Actress (Aubrey Plaza)
• Deauville Film Festival (2022)
  • Audience Award (Premiul publicului)
• Independent Spirit Awards (2023)
  • Winner – Best First Screenplay (John Patton Ford)
• National Board of Review (NBR)
  • Top Ten Independent Films – inclus în listă
• Casting Society of America (Artios Award, 2023)
  • Outstanding Achievement in Casting – Low Budget Feature (Chelsea Ellis Bloch & Marisol Roncali)
• Philadelphia Film Critics Circle
  • Best Directorial Debut – John Patton Ford
• ReFrame Stamp (2023)
  • Recunoaștere pentru implicarea echipei într-o producție incluzivă

Nominalizări notabile:

Independent Spirit Awards (2023)

• • Best First Feature (John Patton Ford )
  • Best Lead Performance (Aubrey Plaza)
  • Best Supporting Performance (Theo Rossi)
  • Gotham Awards (2022)
    • Outstanding Lead Performance – Aubrey Plaza
• Directors Guild of America (DGA, 2023)
  • Outstanding Directorial Achievement in First-Time Feature Film – John Patton Ford
• Chicago Film Critics Association
  • Milos Stehlik Award – Most Promising Filmmaker (John Patton Ford)
• Florida Film Critics Circle, Online Film Critics Society, Austin Film Critics Association, Indiana Film Journalists Association, North Carolina Film Critics Association, Hawaii Film Critics Society, Oklahoma Film Critics Circle, Hollywood Critics Association, San Francisco Bay Area Film Critics Circle, GALECA, Online Film & TV Association

Mădălina Dumitrache

Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (U.N.A.T.C. I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei “săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii” ştiind că cea mai subtilă, dar solidă, formă de supravieţuire este cultura și că întotdeauna “Les beaux esprits se rencontrent”.