Paradisul din frunze de dud

ziua mă hrănești

din cornul de abundență

al sânilor tăi

și confund sfârcurile

cu cireașa de pe tort

seara plătesc tributul hranei

când mă răstignești

între coapsele tale

all night long

precum în paradis

așa și-n coliba noastră

din frunze de dud

VERSUL AMORULUI FĂRĂ FRONTIERE

Vino

pe plaja ochiului profund

în dimineți zorite

din renașterea eului vivant,

adu cu tine

sacrul și profanul

din fuga trenului care nu oprește

în gări fără nume,

e vremea apusului din noi,

hai să dăltuim în piatra unei mori părăsite

versul amorului fără frontiere,

apoi să ne cufundăm

în odaia soarelui-apune,

poștașul în negru nu sună totdeauna

de două ori!