duminica trupului – Monica Țurlea
Ziua ghemuirii în sine:
De cerul gurii mi s-a lipit tot oftatul lumii.
Pulverizez cu câteva grame de enstilar să potolesc văpaia macilor pe pielea-mi albă ca praful de cochilie.
Pentru pietrele ce-mi curg prin vene,
nu am leac.
duminica trupului
o altă femeie
zidită în paranteza dintre
două tufe de levănțică
s-a ridicat pe vârfuri
în văzul tuturor
și-a spus:
mă numesc Ana
m-am născut din inima unei pietre,
doar florile m-au hrănit
cu săruturi pe picioare,
astfel nu am sorbit
întunecimea în duminica trupului
devenit mai apoi icoană
******************
apoi o altă femeie a fost zidită
în mrejele sorții
cu o durere surdă
în călcâiul drept
cu o aripă diformă
în brațul stâng
cu oasele înțesate de pedepse
ce-i mușcau din corp,
adunându-i patimile
într-un alt colț al lumii
foto Monica Țurlea
