Dacă ceea ce faci nu e datorat soarelui lăuntric care-ți arde pur și simplu interiorul, atunci mai bine las-o baltă, așteaptă cu naturalețe clipa acțiunii, aceea când, într-adevăr, fapta și cuvântul tău au însemnătate. Până atunci însă, Don’t try!

Într-un mod nebunesc de ironic, dar pentru mine (și o lume întreagă) extrem de explicativ, mesajul de pe piatra de mormânt a lui Charles Bukowski zice așa: „Don’t try” (Nu încerca)

Cam asta era esența, asta le spunea tinerilor sau aspiranților întru scris atunci când tăbărau pe el cu genul acela de întrebări, da’  cum faci?

„Cineva […] m-a întrebat: ‘Cum faci? Cum scrii, cum creezi?’ N-o faci, le-am spus. Nu încerci. Ăsta e un lucru foarte important: să nu încerci să ai nici Cadillacuri, nici creație, nici imortalitate. Aștepți, și dacă nu se întâmplă nimic, mai aștepți puțin. E ca atunci când vezi un gândac sus, undeva pe tavan. Aștepți să vină el la tine. Când se apropie suficient de mult, întinzi mâna și-l strivești. Sau dacă îți place de el, ți-l faci animal de companie.”

Nici măcar nu trebuie să extrapolez ca să  înțeleg, mai departe, miezul unuia dintre cele mai cunocute poeme ale scriitorului. De fapt, în orice sens ai lua-o pe drumul între poezie și epitaf, înșelesul este același. Fii tu însuți, nu încerca să fii ceea ce nu ești.

Deci vrei să fii scriitor – Charles Bukowski

dacă nu vine arzător din tine
atunci, orice ar fi,
nu o face.

dacă nu vine pur şi simplu din
inima şi din mintea şi din gura
şi din interiorul tău,
nu o face.

dacă trebuie să stai ore întregi
holbându-te la ecranul calculatorului
sau cocoşat peste
maşina de scris
căutând cuvintele potrivite,
atunci n-o face.

dacă o faci pentru bani sau
faimă,
n-o face.

dacă o faci pentru că vrei
femei în pat,
n-o face.

dacă trebuie să pierzi ore
rescriind şi rescriind la ea,
atunci n-o face.

dacă-i greu numai să te gândeşti la ea,
n-o face.

dacă încerci să scrii precum altcineva,
n-o face.

dacă trebuie să aştepţi să iasă din tine,
atunci aşteaptă răbdător.

dacă nu iese din tine,
atunci fă altceva.

dacă întâi trebuie s-o citeşti neveste-tii
sau prietenei tale sau prietenului tău
sau părinţilor tăi sau oricui altcuiva,
nu eşti pregătit.

nu fi ca mulţi alţi scriitori,
nu fi ca multe alte mii de
oameni ce se autointitulează scriitori,
nu fi mohorât şi plictisitor şi
pretenţios, nu fi consumat de dragoste de sine.

bibliotecile lumii
s-au săturat
de cei ca tine.

dacă nu vine din
sufletul tău precum o rachetă,
dacă n-ai înnebuni sau
te-ai sinucide sau ai ucide
dacă n-ai scrie,
n-o face.

dacă soarele din tine
nu-ţi arde interiorul,
n-o face.

când a venit cu adevărat timpul,
şi dacă ai fost ales,
se va întâmpla de la
sine şi se va întâmpla
până când mori sau moare-n tine.

nu există nicio altă cale.
şi n-a existat niciodată o altă cale.

Nebunesc de ironic, am spus mai devreme …

Nu încerca. Nu încerca ?! Păi asta faci toată viața, încerci din greu până când reușești să ajungi la acel superb DON’T TRY.

Sumar

Charles Bukowski, renumitul scriitor și poet american, a murit pe 9 martie 1994, la vârsta de 73 de ani. Cauza decesului a fost leucemia, o formă de cancer al sângelui. Bukowski fusese diagnosticat cu această boală în anul 1993 și, în ciuda tratamentului, starea sa s-a deteriorat treptat.

Bukowski și-a petrecut ultimele luni din viață în casa sa din San Pedro, Los Angeles, alături de soția sa, Linda Lee. Moartea sa a marcat sfârșitul unei cariere literare prolifice și influente, în care a scris despre viața de zi cu zi a oamenilor de rând, despre marginalii societății, și despre propria sa experiență cu alcoolismul și alienarea. Textele sale, adesea brutale și directe, au avut un impact profund asupra literaturii americane și asupra culturii pop.

Charles Bukowski: ”Femei”