Oare putem ști vreodată, totul, unul despre celălalt? Misterul vieții altor oameni, prăpastia de netrecut dintre noi toți – chiar și, sau mai ales, între cuplurile căsătorite – este subiectul dramei extraordinare „After Love”. Lungmetrajul debutantului Aleem Khan prezintă stâncile albe din Dover, Canalul peste care plutesc păsări albastre, dar și o mare tensiune. Bunăoară, dragostea și pierderea ies la suprafață între Dover și Calais, dezvăluind tainele din viața secretă a unor cupluri.
„After Love” realizează portretul unei văduve zguduite de ireala descoperire a vieții secrete a soțului ei. Joanna Scanlan oferă o performanță excelentă – poate – cea mai bună din cariera ei de până acum. Ea o întrupează pe Mary, o femeie care s-a convertit la Islam când s-a căsătorit cu soțul ei, Ahmed (Nasser Memarzia). Cuplul locuiește în Dover, el este căpitan de feribot, adesea plecat în curse peste Canal. Aparent placida Mary pare mulțumită de viața ei, ba chiar practică cu aplecare toate ritualurile credinței musulmane. Așadar, Mary și soțul ei (Ahmed, căpitanul de feribot) duc viața pașnică a unui cuplu musulman de vârstă mijlocie, din Dover, susținut de o credință comună, cât și de legăturile strânse din acea comunitate. Când Ahmed moare (din pricina unui atac de cord), Mary este insuportabil de demnă în văduvia ei, tăcută, împietrită și drapată toată în alb. Golindu-și portofelul după înmormântare, Mary găsește o carte de identitate aparținând unei franțuzoaice, Genevieve, și apoi mesaje iubitoare pe telefonul său de la „G”. Așa că Mary realizează o teribilă călătorie cu feribotul peste Canal pentru a vedea singură această femeie. Și ce să faci? Să o confrunți? Este o melodramă, dar în mâinile scenaristului-regizor Khan, „After Love” capătă mai multă consistență.
Joanna Scanlan – ”After Love” © Photograph: RÅN Studio/BFI
Așadar, filmul de debut al cineastului Aleem Khan analizează doliul ca pe o tulburare de sănătate mintală, scufundându-se nu doar în tristețe, ci și în tulburarea durerii. În rolul lui Mary,văduva îndurerată, Joanna Scanlan oferă portretul unei femei a cărei inimă crăpată ne câștigă simpatia, în pofida oricărei suferințe. Adesea, o vedem cum pregătește distrată ceai pentru doi într-o cameră de hotel sau izbucnește în lacrimi pe covorașul ei de rugăciune. Întregul ei comportament ne atrage atenția mai ales când se infiltrează în viața unei alte femei. Actrița Joanna Scanlan este tulburător de expresivă. În trăsăturile ei, vedem durerea și umilința transformate în posesivitate, răzbunare și compasiune deplasată, în timp ce ea joacă – simultan – partitura soției nedreptățite, dar și un «cuc în cuibul altcuiva». Nu doar îndoliată, ci și trădată, Mary simte că lumea ei se prăbușește – Khan literalizează acest lucru cu efecte speciale discrete: stâncile albe ale Doverului par să se prăbușească în Canalul Mânecii, un tavan se deschide. Acestea sunt ‘viziuni’, dar în scena următoare Mary își șterge praful de pe umăr. Acele stânci, care apar în mod preponderent în film ca fiind locul în care Mary s-ar uita la întoarcerea lui Ahmed, iar acum așteaptă altceva, ocupă un loc special în acele povești despre femeile îndoliate care își așteaptă bărbații să se întoarcă de pe mare. Aici, femeile și legăturile lor par la fel de robuste și de vechi ca acele stânci.
After Love – Poster ©filmaffinity.com
Chiar și scenele jucate prin SMS-uri au puterea lor – în acest film, tehnologia este fragilă, dar utilă, în măsura în care poartă și reînvie amintiri prețioase: de la casetele audio înregistrate de Ahmed în Pakistan, până la filmele de-acasă (în format VHS) sau mesajele vocale pe care Mary le ascultă obsesiv. În cele din urmă, este un telefon care îi va trăda înșelăciunea, dar și o piatră funerară de granit în pământ care dezvăluie adevăratul ei secret. Căsătoria dintre Mary și Ahmed a durat zeci de ani, iar aventura acestuia din urmă cu Genevieve nu a fost doar o legătură pasageră. Mary și Ahmed și-au început relația în adolescență, în secret, în pofida prejudecăților culturale, iar povestea respectivă este pe cale să se repete. În această poveste, există și pierderi (un copil mort, un tată absent, o familie înstrăinată), precum și o serioasă diferență culturală. Mary se îmbracă modest și poartă batic – s-a convertit la Islam pentru a fi cu Ahmed. De asemenea, vorbește urdu și gătește mâncare pakistaneză. Genevieve (Nathalie Richard) nu face niciunul dintre aceste lucruri. Ea este o mamă modernă care se întreține singură, poartă pantaloni și are adesea părul ciufulit. La prima apariție, spectatorul e uimit de aerul ei vădit neglijent, dar tocmai ea este cea care îi judecă pe alții după aparențe. Mary era gata să o confrunte în privința legăturii cu Ahmed, dar Genevieve își exprimă propriile prejudecăți și schimbă cursul aventurii; o ia pentru curățenie. Filmul capătă o filă exterioară pentru intrigă în momentul în care Mary acceptă oferta de a intra în casa lui Genevieve sub pretenții false. Mai târziu, când Genevieve, neștiind adevărata identitate a ‘menajerei’ sale, își exprimă părerea despre convertirea ei la islamism, Mary își declară sacrificiul din iubire. Fără să știe, femeile au căzut în roluri complementare, adică, în mod complementar – au fost supuse nevoilor lui Ahmed. Există o umbră a logicii lui Mary în declarația ulterioară a lui Genevieve: „Fiind cu mine, Ahmed a devenit un soț mai bun pentru altcineva”. Nathalie Richard și Talid Ariss, care îl interpretează pe fiul lui Genevieve, Solomon, îi oferă Johannei Scanlan un sprijin impecabil în acest rol care-i solicită un registru interpretativ nuanțat. Cu tot suportul primit, prestația ei este dezarmant de sofisticată. Era nevoie de o actriță de un calibru înalt pentru a exprima atât de multe nuanțe și este o plăcere palpabilă să-i observăm performanța. O mare parte din cea mai bună interpretare a ei se desfășoară de la sine și pare extrem de naturală: oprindu-se în mijlocul rugăciunilor ei, reconstruindu-și identitatea în timp ce repetă un discurs în oglindă, inspirând parfumul soțului ei pe rufele unei alte femei sau culcându-se în adâncimea plajei din Calais și permițând mareei să se amestece cu lacrimile ei.
Joanna Scanlan – ”After Love” © Photograph: RÅN Studio/BFI
Filmul lui Khan este la fel de pretențios și la fel de înșelător de reținut ca și eroina lui. Ahmed moare pe fundalul unei împușcături de la distanță, iar zoom-ul lent către corpul său este oglindit de o scenă ulterioară a adunării funerare. Filmul este echilibrat și în timp și loc;se încheie cu două botezuri. Golful care separă fizic femeile este un ‘corp’ de apă care are două nume în două limbi, la fel ca Mary, al cărei nume musulman este Fahima, și Ahmed, pe care ea îl numește Ed.Cineastul Khan și directorul de imagine Alexander Dynan se întorc frecvent la marginea stâncii, în apele reci, pentru a sublinia această diviziune. Există un sentiment al limitării, ambele femei fiind în pragul unui întreg – împărtășind resturi dintr-o casă, un soț și un tată. Muzica semnată de Chris Roe devine o reflectare a golului creat de secrete și afecțiuni ascunse, mărturisiri amânate. Coloana sonoră sugerează un viitor armonios la sfârșitul filmului, dar este rapid înlocuită de zgomotul valurilor, care se izbesc, cât și de pescărușii care se tânguiesc în timp ce rulează genericul. Ahmed și motivațiile sale misterioase se pierd în adâncuri, în vreme ce deasupra solului, două femei caută un nou tip de cămin.
Regia: Aleem Khan
Scenariul: Aleem Khan
Imaginea: Alexander Dynan
Montajul: Gareth C. Scales
Muzica: Chris Roe
Distribuția:
Joanna Scanlan – Mary Hussain
Nathalie Richard – Genevieve
Talid Ariss – Solomon
Nasser Memarzia – Ahmed
Sudha Bhuchar – Farzanna
Durata: 89 min.
Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (U.N.A.T.C. I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei “săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii” ştiind că cea mai subtilă, dar solidă, formă de supravieţuire este cultura și că întotdeauna “Les beaux esprits se rencontrent”.
