Nici mie nu îmi place de mine însumi întotdeauna. Mare noroc că nu mă cert cu mine însumi și nu îmi spun în față ce și cum, că sunt sigur că aș sta supărat cine știe cît. Adică nici în aceeași încăpere cu mine însumi nu cred că aș mai putea sta. Mi-aș trage singur scaunul de sub fund atunci cînd aș vrea să mă așez și mi-aș stinge lumina înainte de a intra undeva. Aș face duș și m-aș răzbuna pe mine însumi închizînd robinetul pentru apă rece ca să mă opăresc.

Aș planta capcane pentru șoareci prin casă și aș muta piesele de mobilier doar pentru a avea plăcerea să mă văd cum caut ca disperatul una și alta. Mi-aș turna un kilogram de sare în ciorbă și aș arde cartofii doar pentru a putea simți cum mă strîmb cînd îmi crănțăne scrumul printre măsele. Mi-aș trimite scrisori anonime în care m-aș înjura din adîncul sufletului și în cele mai vii culori posibile, le-aș planta în cutia poștală și le-aș citi, înjurîndu-mă ulterior pentru nesimțirea de a-mi trimite asemenea mostre de golănie.

Mi-aș trage palme peste ochi, pe un obraz, doar pentru a putea să mă înfurii pe mine însumi și a răspunde peste celălalt obraz în același mod. M-aș prinde de mîna cu care m-am lovit și aș mușca-o, pentru a putea după aceea să mă dezinfectez și să mă bandajez, înjurîndu-mă de toți sfinții pentru dantura aia atît de sănătoasă în care mi-aș trage un mare pumn. Mi-aș vărsa cafeaua în poală doar pentru a avea satisfacția de a mă vedea cum țopăi de usturime și cum după aceea mă oblojesc cu alifii și spăl perechea aia de pantaloni la care țin atît de mult, înjurîndu-mă și afurisindu-mă, jurîndu-mi că tot pun eu odată și-o dată mîna pe mine pentru a-mi arăta mie ce și cum.

Mi-aș pierde cheile doar pentru a putea să mă privesc cum stau în fața ușii, sunînd pe ăla din familie care are cheia de rezervă și care tocmai atunci s-a găsit să viziteze o zonă la o mie de kilometri distanță, pentru ca după aceea să le găsesc acolo unde de fapt doar le-am ascuns, să intru în casă și să descopăr că am lăsat geamul deschis, e iarnă și am oprit și căldura ca să mă fac să tremur.

Mare noroc că îmi place totuși într-o oarecare măsură de mine. De fapt, doar mie îmi place de mine. Și de cînd am înțeles asta viața este a dracului de ușoară.

Citiți și O mie și una de nopți aromate…