(continuare)
Păi, ce să zic, fetelor…
E februarie, vine Ziua Îndrăgostiților, la fel de repede ca și Dragobetele, iar bărbații intră în vortexul cardului rătăcit în torpedou, acolo unde se găsește și cadouașul pe care le-a curs un pic din odorizantul auto.
Ușor gripate, cât să vă îmbujoreze obrajii, precum și cu aerul vostru mereu premenstrual, cocoțate între pernele preferate, stați pe colțarul din sufragerie, înconjurate de șervețele mototolite și salivând la ștrudelul de fiecare seară, până când se răcește ceaiul de slăbit – ăla! ăla cu eticheta aia mică, de face ape curcubeice, că ăla e original, să ții și tu minte!
Dar bărbații nu prea țin minte mare lucru. Într-o fermecătoare competiție a supraviețuirii, voi țineți minte și ceea ce încă nu s-a-ntâmplat.
Așadar, să nu vă mirați că tipul care stă și bea bere la doi metri de voi, pe același colțar, întreabă – continuând să privească la știri – după trei zile în care v-ați suflat nasul:”Tu ești cam răcită?”. Cam. Auzi și tu: cam. Cam răcită. Taci, dar pufnești. El știe că pericolul e la tot pasul, dar tot trebuie să vorbească, așa că se întoarce spre tine:”Ce-ai, ești supărată?”. Dar tot ei nu-și pot controla surprinderea, așa că face exact ceea ce îi e fatal în momentul acela:”Ia?! Ești roșcată?”. După trei zile.. Aaaaaa!!! Te plesnești peste frunte, strănuți și-ți iei telefonul, ca și cum cea mai bună prietenă a ta te-ar putea salva, cerându-te de soție chiar în clipa aceea.
Discret, dar și prevăzător, el se ridică și o întinde din sufragerie. Pe tine te fură conversația: rochii, pantofi, ai văzut aseară la știri, sau n-ai văzut?… Ții telefonul cu stânga, în timp ce-ți admiri unghiile de la dreapta, mereu nemulțumită de luciul ojei.
Deodată, din bucătărie, se aude un fel de tunet de apartament, cu garnitură de cioburi și apă fleoșcăită pe gresie.
Cu inima zbătând, te scuzi, închizi și te ridici cu o viteză care dovedește că nicio boală din lume nu poate învinge mania curățeniei.
Pe gresia din bucătărie, în patru labe, dintre care două pe mocheta udă, lângă sertarul răsturnat și descleiat al dulapului, un urangutan scăpat de la circ încearcă să adune cele cinci lalele făcute praf cu vază cu tot…
„Ce faci?”, îl intrebi, ca și cum ar putea opta pentru o ultimă dorință.
„Am vrut să-ți găsesc un paracetamol… Da’ n-avem… Mă îmbrac și mă duc să-ți iau, după ce strâng un pic pe-aici…”.
Te uiți la ceas. E aproape miezul nopții și suflă viscolul.
Cum dracu’ să nu pupi un prost ca ăsta?
Citiți și De ce să iubești un bărbat, de același autor.
