”Cred că mă cam iau de gânduri”…spuneai
cu fruntea-n palmă, voce moale
într-o zi
pe când ascuțeai,
împungeai și coseai la cuvinte
din zestrea-mi
”Hai, luați-o înainte!”
o tot dădeai
pe margini de sfială
Și nu era o simplă vorbă
goală
ci chiar boală.
De grea era
minunată, precum facerea
P.S.
Iar de-ai închis sub pleoapă lumea
pe steaua ta
ești mângâiat, altminterea?!
foto tumblr.com
Citește și Minutele tale
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
