Mihail Medrea
Cum de-a fost acceptat trogloditul printre funcționari
era o enigmă.
Nu și un miracol (v. Gh. Brătianu).
În nici un caz.
Probabil era protejatul te-miri-căruia dintre mahării locali.
Ca să nu facă vreo nefăcută i s-a repartizat o cămăruță,
undeva la mansarda instituției.
Acolo nu deranja pe nimeni.
Ba chiar uitaseră de el.
Dintr-o eroare (oare?)
nici nu mai figura în scriptele instituției,
așadar nu primea salariu.
Trecuse bine de vârsta pensionării,
când, la niște lucrări de reparație a șarpantei,
l-au descoperit, îngropat de viu,
între vrafuri de hârțoage.
foto tumblr.com
Citește și Poietul
