Ce este, în fond, arta? O întrupare a artistului, dincolo de viață.
Brâncuși: Trebuie să faci artă așa cum respiri
Ajunși în piațeta George Pompidou, unde se află celebrul sediu al artelor – Muzeul Naţional de Artă Modernă – am regăsit atelierul lui Brâncuşi într-un spațiu cu totul atipic, un fel de subsol pe care trebuia să-l cauți îndelung, ascuns în spatele unei porți cu grilaj masiv. Câteva puncte de reper: Forum des Halles, venind pe strada Rambuteau, chiar lângă staţia de metrou cu același nume (linia 11), în arondismentul 4.
La ora 14 – căci aceasta este ora de deschidere – până la ora 18, au venit cei care se ocupă și de acest atelier și și-au ocupat posturile absolut natural, fără să bage în seamă nerăbdarea noastră. Coada care se întindea la intrarea în Muzeu îi preocupa, desigur, mult mai mult. În afara unei broșuri de două pagini pe care erau înșiruite operele marelui sculptor, n-am reușit să aflăm prea multe de la cei de aici. Intrarea era însă liberă, fapt care ne-a luat prin surprindere (plăcut).
De văzut neapărat! – Români care au schimbat lumea
Știam că o legendă spune că artistul a venit „pe jos” la Paris (a ajuns cu trenul, după o pneumonie serioasă contractată pe drum), fapt care se întâmpla în 1903 , în urma unui acces de furie provocat de ignoranța unora în ale artei: „… în sfârşit se adunase comisia de militari, ca să evalueze bustul generalului medic Carol Davila, sculptat de proaspătul absolvent al Şcolii de Belle Arte din Bucureşti, Constantin Brâncuşi. Unui membru al comisiei de evalure nu i-a plăcut lungimea nasului generalului, cerînd micşorarea lui, alţii au avut pretenţii asupra poziţionării epoleţilor … Înfuriat de incapacitatea comisiei de a înţelege o sculptură, Brâncuşi, spre mirarea tuturor, pleacă din sală, fără a primi a doua tranşă de bani, pentru lucrul său … ”
Așa că… Parisul fiind întotdeauna o „idee bună”, după cum spunea Audrey Hepburn, și-a constituit în inima capitalei franceze acest atelier, în care se află piesele lui cele mai cunoscute, lăsate prin testament.
Arhitectul genovez Renzo Piano a conceput atelierul asemeni unui „scrin” cu mai multe încăperi/ateliere, vizitatorii putând astfel să reconstituie atmosferă autentică de lucru a marelui artist.
Unul dintre ateliere reprezintă chiar locul unde lucra, iar aici sunt expuse instrumente şi lucrări neterminate, o nicovală ciobită spartă datorită loviturilor de ciocan aplicate, un disc de piatră servind drept soclu pentru lucrările sale monumentale, înainte de a le prelucra cu instrumente agăţate cu un sistem de scripeţi şi lanţuri care facilita „înălțarea” lor.
Brâncuși: Trebuie să faci artă așa cum respiri
Preumblarea printre aceste forme eterne ale sufletului artistului Brâncuși reprezintă, de fapt, o plimbare prin cugetările lui, pe care parcă le rostesc, pe buze mute, exponatele.
„Plăcerea cu care lucrează artistul este însăşi inima artei sale.”
„Arta este o oglindă în care fiecare vede ceea ce gândeşte.”
„Lumea poate fi salvată prin artă. Artistul face, în fond, jucării pentru oamenii mari.”
„Arta ar trebui să fie numai bucurie!… De aceea, nu există „artişti”, ci numai oameni care simt nevoia să lucreze, întru bucurie! Să cânte, asemenea păsărilor!”
„Artistul modern nu este un animal de lux, ci este un animal auster. Arta lui nu se comite decât în austeritate şi în dramă – ca o crimă perfectă.”
„Opera de artă trebuie să fie creată ca şi o crimă perfectă – fără pată şi fără urmă de autor… Arta (mea) este realitatea însăşi. Arta nu este o evadare din realitate, ci o intrare în realitatea cea mai adevărată – poate în singura realitate valabilă.”
„Trebuie să faci artă aşa cum respiri, trebuie s-o faci fără dificultate, fără angoasă.”
Ce este artistul, prin urmare? Un truditor al cuvântului pe care îl face piatră și al pietrei pe care o însuflețește, precum miticul său părinte, Pygmalion. Și la baza tuturor acestor magnifice prefaceri, iubirea care animă și metamorfozează, care transformă imposibilul în formă concretă și îi dă glas, să-și rostească singur numele.
Ce este arta? O întrupare a artistului, dincolo de viață.
Am părăsit atelierul, cu părerea de rău că n-am întâlnit-o pe Doamna Doina Lemny, doctor în istoria artei, specialist în sculptura din prima jumătate a secolului XX și muzeograf-cercetator la Muzeul Național de Artă Modernă, Centrul Pompidou Paris, director al Atelierului , autoarea unor lucrări importante în legătură cu viața, opera și corespondența artistului (în limba română, Brâncuşi inedit – însemnări şi corespondenţă românească (co-editor: Cristian-Robert Velescu), Bucureşti, Humanitas, 2004, în limba franceză Brancusi, Paris, Oxus, 2005,
Brancusi & Gaudier-Brzeska : points de convergence, Paris, L’Échoppe, 2009,
Brancusi, au-delà de toutes les frontières, Lyon, Fage, 2012,
Brancusi, coll. « Monographies », Paris, éditions du Centre Pompidou, 2012,
Brancusi, An Artist Without Frontiers, București, NoiMediaPrint, 2016
Correspondance Brancusi &Duchamp, Paris, Dilecta, 2017.
Brancusi et Marthe ou l’histoire d’amour entre Tantan et Tonton, Lyon, Fage, 2017)
Iată textul testamentului, sursa: centrulbrancusi.ro.
T E S T A M E N T U L
L.S. Me C. BURTHE-MIQUE
NOTAIRE
RUE ROYALE 13
Pardevant Me Claude Burthe-Mique notaire à Paris soussigné.
En présence et avec l’assistance de:
Monsieur André Albert Marie ROLLAND, Juge au Tribunal Civil de la Seine, demeurant à Paris rue Madame No 11.
Et Monsieur Pierre Yves LE MEN, Sculpteur, demeurant à Paris rue de Vaugirard No 173.
Témoins instrumentaires requis conformément à la loi, choisis et appelés par le testateur ci-après nommé –
A COMPARU
Monsieur Constantin BRANCUSI, Maître Sculpteur, demeurant à Paris Impasse Ronsin No 11 (Rue de Vaugirard No 152), célibataire, ainsi qu’il le déclare.
D’origine roumaine, de nationalité française, titulaire d’une carte d’identité délivrée par la Préfecture de Police le neuf octobre mil neuf cent cinquante deux portant le numéro 3904883, de laquelle il résulte que Monsieur BRANCUSI est né le dix neuf février mil huit cent soixante seize à Pestisani (Roumanie). Lequel sain de corps et d’esprit ainsi qu’il est apparu au notaire et aux témoins soussignés, se trouvant dans une pièce sise au rez-de chaussée dépendant d’un atelier sis à Paris 11 Impasse Ronsin, ladite pièce éclairée par deux grandes verrières et une tabatière, dans laquelle le testateur, les témoins et le notaire se sont réunis à la réquisition du comparant.
A dicté son testament ainsi qu’il suit à Me BURTHE MIQUE en présence des témoins soussignés:
Ceci est mon testament qui révoque toutes dispositions antérieures.
J’institue Monsieur et Madame Alexandre ISTRATI, demeurant à Paris 11 Impasse Ronsin, mes légataires universels, conjointement. En cas de prédécès de l’un ou de l’autre de mes légataires universels, la part du prédécédé accroîtra le legs fait au survivant d’eux.
Je lègue à l’Etat Français, pour le Musée National d’Art Moderne, absolument tout ce que contiendront au jour de mon décès mes ateliers situés à Paris, Impasse Ronsin No 11 n’exceptant que l’argent comptant, les titres ou valeurs qui pourraient s’y trouver et qui reviendront à mes légataires universels.
Ce legs est fait à charge par l’Etat Français de reconstituer, de préférence dans les locaux du Musée National d’Art Moderne, un atelier contenant mes œuvres, ébauches, établis, outils, meubles.
Dans le cas où une ou plusieurs de mes œuvres seraient sorties de mes ateliers pour figurer dans une exposition ou pour toute autre cause, j’entend qu’elles soient intégrées dans le présent legs.
Je nomme Monsieur le Docteur Pasco Athanassiou, demeurant à Paris à l’Institut Pasteur, mon exécuteur testamentaire.
Mon exécuteur testamentaire aura notamment pour mission de collaborer avec le Musée d’Art Moderne à la reconstitution de l’atelier et à la répartition des œuvres léguées dans le cadre de l’atelier.
Le présent testament a été ainsi dicté par le testateur à Me BURTHE MIQUE et écrit en entier par Me BURTHE MIQUE tel qu’il a été dicté par le testateur en présence des témoins et il a été lu en entier par Me BURTHE MIQUE au testateur qui a déclaré le bien comprendre et y persévérer le tout en la présence simultanée et non interrompue des témoins.
Sur l’interpellation de Me BURTHE MIQUE les témoins ont déclaré expressément et séparément qu’ils sont Français, majeurs, qu’ils jouissent de leurs droits civils, qu’ils ne sont ni parents ni alliés au degré prohibé par la loi du testateur ou d’aucune des personnes ou établissement en faveur desquels il vient d’être fait des dispositions testamentaires et qu’ils remplissent d’ailleurs toutes les qualités préscrites par la loi.
Dont acte
Fait et passé à Paris sans désemparer dans les lieux indiqués
L’an mil neuf cent cinquante six.
Le douze avril.
Commencé à onze heures quarante cinq minutes et clos à douze heures quarante cinq minutes.
Et après une nouvelle lecture faite en entier du présent testament par Me BURTHE MIQUE au testateur celui-ci a signé avec les témoins et le notaire, ce sont en la présence réelle simultanée et non interrompue des témoins instrumentaires.
Foto din atelier: din arhiva personală
Citiți și Mircea Muntenescu, portret de artist…
Licențiată în Filologie, Andra Tischer trăiește în Sibiu, fiind profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creațiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la Păltiniș, Confluențe.org, Logos și Agape (Timișoara), revista ”Singur” (Târgoviște), Melidonium (Roman, Neamț). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacție la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea ființei umane stă în iubire și în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până și cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelență, această vocație fiind cartea de vizită pe care și-a asumat-o tranșant cu fiecare ocazie.
