Comunitatea Amish din Statele Unite ale Americii este o ramură creștină tradiționalistă de origine germană, elvețiană și olandeză ce aparține cultului anabaptist. Anabaptiștii sunt o mișcare în cadrul religiei creștine derivate din Reforma religioasă a lui Martin Luther din secolul al XVI-lea, din interiorul Bisericii Catolice. Aceștia susțin că botezul este valid doar în condițiile în care creștinii își mărturisesc credința și vor să fie botezați. În consecință se opun botezului nou-născuților care nu pot face această alegere în mod conștient. La ei botezul are loc la tineri cu vârsta cuprinsă între 16 și 23 de ani, fiind totodată o cerință în vederea căsătoriei.

Enoriașii sunt grupați în câte 20-40 de familii, iar slujbele duminicale, o dată la două săptămâni,  se țin pe rând în casa uneia dintre familii. Au un episcop și mai mulți pastori. Regulile bisericii cunoscute sub denumirea Ordnung sunt respectate individual de către fiecare membru și se referă la aspectele vieții de zi cu zi, inclusiv interdicții sau limitări în folosirea energiei electrice, a telefoanelor sau automobilelor și reguli în ceea ce privește ținuta vestimentară. Este ca un fel de Constituție a lor. Se deplasează în afara fermelor proprii cu niște trăsurici trase de cai, numite buggy, pe care tinerii de 16 ani le pot mânui, întocmai cum confrații lor din lumea urbană își obțin permisul de conducere la aceeași vârstă.

În lipsa curentului electric, folosesc cuptoare sau felinare pe gaz.

 

Bărbații poartă cămăși într-o singură culoare, pălării cu boruri mari și costume de haină aproape identice. Poartă bărbi care simbolizează bărbăția și statusul marital, în același timp și smerenia. Li se interzice să poarte mustață, pentru că, în credința lor, aceasta este un simbol al forțelor armate, căreia i se opun cu vehemență, date fiind convingerile lor pacifiste. Femeile au și ele reguli vestimentare. Poartă rochii lungi într-o singură culoare, șorțuri și pe cap bonete de o anumită culoare. Femeile necăsătorite poartă bonete negre, iar cele căsătorite poartă bonete albe. Bijuteriile, inclusiv verighetele, sunt interzise. Toată îmbrăcămintea este realizată manual. Cei mai radicali nu folosesc nici măcar nasturi, considerându-i prea „strălucitori”, folosind în schimb sistemul de prindere prin „moș și babă.”

Bucătăria lor este vestită prin simplitate și rețete tradiționale. Hrana joacă un rol important în viața socială a comunității Amish și se servește la mese comune unde fiecare membru contribuie cu ceva de acasă și împart totul. Multe produse se vând la târguri și au mare trecere în rândul americanilor de rând, cum ar fi: plăcinte, conserve, produse de panificație, murături sau deserturi. Unii membrii Amish au deschis restaurante pentru vizitatori.

Majoritatea nu au aderat la niciun fel de sistem de asigurări sociale. Principiile lor sunt neopunerea de rezistență și nepracticarea serviciului militar. Cei care nu se conformează sunt excomunicați și supuși oprobriului comunității.

„Avem o viață frumoasă. Am avea o viață complet diferită dacă 80% din copiii americani de astăzi ar crește în spiritul valorilor noastre. Ar schimba întreaga țară.” – spune un fost membru al comunității, care în prezent își oferă serviciile de ghid turistic într-una din comunitățile Amish, plimbându-și turiștii cu deja vestitele buggies.

În adolescență are loc  Rumspringa (Rumschpringe sau Rumshpringa), un ritual de trecere spre viața de adult. Tinerii de 14-16 ani sunt separați de ceilalți membrii ai comunității pentru a reflecta asupra viitorului. Ei aleg fie să fie botezați, fie să părăsească comunitatea. Este în același timp și o perioadă de curtare și găsire a viitorului partener. Majoritatea aleg să rămână în sânul comunității.

Comunitățile Amish sunt descendenți direcți ai primilor anabaptiști din secolul al XVI-lea. Denumirea provine de la numele lui Jakob Ammann, un lider anabaptist de origine elvețiană care a trăit la sfârșitul secolului al XVII-lea. La începutul secolului al XVIII-lea mulți Amish au emigrat în Pennsylvania (Statele Unite) din cauza persecuțiilor religioase la care erau supuși în Germania mai ales. Până în ziua de astăzi continuă să vorbească o limbă a lor tradițională, cunoscută și drept „germana din Pennsylvania”. Din a doua jumătate a secolului trecut, generațiile tinere au început să asimileze limba engleză. În țările lor de baștină din Europa (Germania, Elveția sau Olanda) nu mai există comunități Amish în zilele noastre.

Odată cu Primul Război Mondial, folosirea limbii germane pe teritoriul Statelor Unite a început să fie suprimată, astfel încât la sfârșitul secolului al XX-lea, comunitatea Amish a devenit singura vorbitoare de limbă germană din țară. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, deoarece tinerii Amish nu îndeplinesc serviciul militar, au făcut diferite munci în interesul comunității civile, lucrând în special ca pădurari sau în spitale.

Amish sunt cunoscuți pentru modul de viață simplu, rural, munca manuală, smerenia, totul sub auspiciile traiului conform a ceea ce ei consideră Cuvântul Domnului.

Principala lor ocupație este agricultura pe care o practică în ferme cu ajutorul căruțelor trase de cai. Bio! Dețin multe vaci și găini, iar bălegarul este folosit intensiv în agricultură ca unic îngrășământ. Utilizează exclusiv caii și catârii și absolut deloc tractoarele.

Natalitatea este crescută în familiile Amish, media fiind de 6-7 copii la o familie.

„Copiii noștri învață despre responsabilități încă de la vârste foarte fragede, învață că fac parte din ceva, mai degrabă decât să creadă că lumea le datorează ceva.”

În general caută să mențină distanța față de ceilalți pe care îi numesc „englezi.” Biserica și relațiile de familie constituie centrul vieții lor. Au un sistem propriu de școli private, cu câte o singură sală de clasă. Copiii beneficiază de această educație rudimentară până în jurul vârstei de 13-14 ani, adică în clasa a VIII-a. Până la împlinirea vârstei de 16 ani, învață meserii de la părinți, alți membrii ai comunității și de la profesori. În general se descurajează continuarea studiilor, pentru a evita segregarea socială și expunerea publică a comunității. Unele femei au reușit totuși să se califice în meseria de asistentă medicală, pentru a putea oferi servicii de moașe pentru femeile din comunitate.

La ora actuală trăiesc în Statele Unite cca. 300.000 de membrii ai comunităților Amish, majoritatea în statele Pennsylvania, Ohio și Indiana, iar în Canada, în provincia Ontario, cca. 5000 membrii. Majoritatea sunt mulțumiți cu stilul lor de viață pe care îl consideră sigur și confortabil. Familiile sunt foarte unite și rata divorțurilor extrem de scăzută.

În 1985 regizorul Peter Weir a realizat un film care a adus multă lumină în ceea ce privește viața comunității Amish din Statele Unite, Martorul/ Witness. O secvență de neuitat este cea în care toți  bărbații membrii ai comunității participă la înălțarea unei case cu structură din lemn, pe fundalul sonor al muzicii lui Jean Michel Jarre. După muncă și răsplată. Între timp femeile pregătesc masa pe care o vor servi cu toții împreună.

„Oamenilor le este milă de noi, dar nouă ne este milă de ei.”

Trăind o viață complet rustică, într-o buclă temporală încremenită între secolele XVI-XVIII, fără acces la curent electric, se prea poate să nu fi auzit că a existat o revoluție în țara lor de adopție, un război de secesiune, două războaie mondiale în secolul trecut ș.a.m.d. Oare, fiind departe de lumea dezlănțuită (a celorlalți) au auzit acum de actuala criză COVID 19? Că la sute de kilometri nord și nord-est față de ei, în statul New-York, actuala pandemie a făcut deja zeci de mii de victime?

Citiți și articolul de astăzi despre Brian Duffy