Christos a Înviat!
Cu adevărat, cel care S-a jertfit pentru întreaga lume înnoiește din temelii întreaga fire, pentru că numai credința ne poate fi calea spre adevăr.
„Dacă a crede înseamnă a putea să muţi munţii din loc, o astfel de credinţă este aproape imposibilă unui om muritor. El mai degrabă vrea să creadă decât crede, omul se află mai curând în preajma credinţei decât în miezul ei; Dumnezeu cu care ar trebui să se confunde credinciosul în credinţa sa îi este inaccesibil acestuia din urmă, doar Iisus îi deschide portiţa către cele veşnice prin calitatea sa de om şi de Dumnezeu.”, spunea Acad. Nicolae Dabija.
Viața omului nu e decât o serie de încercări de a fi mai bun, mai curat, mai adevărat, iar omul este „precum o trestie în vânt”, spune-se. Dar Pascal adăuga „o trestie gânditoare”, adică înzestrată cu rațiune. Tot la fel de adevărat este că între calea inimii și cea a minții cu greu ne putem hotărî, dar există întotdeauna o cale, iar aceea este calea noastră.
Să aveți sărbătoare cu pace și să vă bucurați alături de cei dragi!
Catedrala Sfântul Petru, Vatican (St Peter’s Basilica, Rome, Italy)
Iată cuvinte pline de înțelepciunea și de frumusețea gândului curat:
„Nu am pierdut niciodată cu răbdarea. Este adevărat că uneori a trebuit să aștept foarte mult pentru a-mi îndeplini câte un vis, iar alteori a trebuit să renunț de tot la visurile mele. Dar am învăţat că cele mai mari realizări necesită timp și că pentru cele mai importante lucruri trebuie să fii pregătit, pentru a ști cum să le valorifici și să nu le pierzi.
Nu am pierdut niciodată iertând. Este adevărat că am iertat oameni care m-au rănit foarte tare, care nu și-au cerut iertare niciodată și care nici măcar nu au regretat că m-au nedreptățit. Dar iertându-i, am câștigat un suflet liber și liniștit, netulburat de amintiri triste din trecut, de regrete, de frustrări și de dureri.
Nu am pierdut niciodată crezând în Dumnezeu. Este adevărat că uneori nu am înțeles greutățile nemeritate prin care a trebuit să trec, dar totodată mi s-a dovedit că orice problemă are o rezolvare, că orice încercare își are rostul ei, că după orice sfârșit urmează un alt început, că după orice durere urmează o mângâiere, că după orice pierdere de sine urmează o regăsire, că după orice eșec urmează o reușită.
Tot ceea ce nu am primit de la oameni, am primit înzecit de la Dumnezeu.
Nu am pierdut niciodată iubind. Este adevărat că nu mi s-a răspuns întotdeauna cu aceeași iubire, că unii oameni m-au iubit doar declarativ și că doar m-au folosit, dar eu m-am dăruit cu totul și am refuzat să nu mai cred în iubire doar pentru că am întâlnit și oameni care m-au dezamăgit.
Iubind, am trăit din plin, cu bucurii și cu momente de adâncă tristețe, dar am trăit cu adevărat iar azi, privind în urmă, nu regret nimic, nu îmi este rușine de omul care am fost și mai ales, am învățat că iubirea nu cunoaște limite și că este motivul existenței mele…„. (Mooji)
Citiți și ascultați Christos a înviat din morți…
