Prima zi de primăvară, ce suspin în muguri, ce freamăt de păsări măiastre prin crengi, înflorind cu ciripitul lor natura!

 Și totuși…

Barbara Mullen 1951, fotografie de Richard Avedon

Cele mai frumoase iluzii rămân cele de primăvară

au un ce doar al lor se topesc în gură

gustul urzică pe buze stârnind de profundis

hrănesc în mijlocul inimii ca într-o pădure

fiara încolțind în mine sălbatic.

Stau ca într-o spaimă în ele

număr culorile negre zilelor albe și invers

dorm pe un pat otrăvit de tăceri ca pe rug

din rana mea vie mai curg două cânturi bolnave

pătându-mi cu sânge memoria.

Cele mai frumoase iluzii rămân din frunze de toamnă uscată

ca focuri de primăvară cu pielea din abur lăptos

 arunc peste ele mirarea, le chem cu privirea pierdută

în urma ta pustiu mi-a rămas pământul

nevolnice apele mele de sete.

Și totuși frumoase, rămân ca iluzii în urmă

neistovit de straniile cuvinte,

actul final, ratat prin nejucare

nelumea ta, fatal pierdută undeva prin mine,

toți caii tăi fugari și urma lor albastră.

Ne me quitte pas
Il faut oublier
Tout peut s’oublier
Qui s’enfuit déjà
Oublier le temps
Des malentendus
Et le temps perdu
À savoir comment
Oublier ces heures
Qui tuaient parfois à coups de pourquoi
Le cœur du bonheur
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Moi, je t’offrirai
Des perles de pluie
Venues de pays où il ne pleut pas
Je creuserai la terre jusqu’après ma mort
Pour couvrir ton corps d’or et de lumière
Je ferai un domaine
Où l’amour sera roi, où l’amour sera loi
Où tu seras reine
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Je t’inventerai
Des mots insensés
Que tu comprendras
Je te parlerai
De ces amants-là
Qui ont vu deux fois leurs cœurs s’embraser
Je te raconterai l’histoire de ce roi mort
De n’avoir pas pu te rencontrer
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
On a vu souvent
Rejaillir le feu
D’un ancien volcan
Qu’on croyait trop vieux
Il est, paraît-il
Des terres brûlées
Donnant plus de blé
Qu’un meilleur avril
Et quand vient le soir
Pour qu’un ciel flamboie
Le rouge et le noir ne s’épousent-ils pas?
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Je ne vais plus pleurer
Je ne vais plus parler
Je me cacherai là
À te regarder danser et sourire et
À t’écouter chanter et puis rire
Laisse-moi devenir
L’ombre de ton ombre
L’ombre de ta main
L’ombre de ton chien
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Sursă: LyricFind
Compozitori: Jacques Brel
Versurile cântecului Ne me quitte pas © Warner Chappell Music France
*
Maria Gadú (născută Mayra Corrêa Aygadoux , 4 decembrie 1986) este o cântăreață, compozitoare și chitaristă braziliană. Ea a fost nominalizată de două ori pentru un Latin Grammy Award. A lansat primul album în 2009, intitulat Maria Gadú. Hitul său,  ” Shimbalaiê ” a devenit cea mai importantă înregistrare în Italia în vara anului 2011, rămânând în topul graficului FIMI timp de cinci săptămâni consecutive.În 2015, albumul ei, Guelã, a fost nominalizat la cel de-al 16-lea premiu Latin Grammy la categoria „ Cel mai bun album MPB” .