„În unele culturi se crede că o viață lungă aduce înțelepciune. Îmi place și mie să cred asta. Poate că parte din această înțelepciune este să recunoști unele paradoxuri uimitoare ale vieții: de pildă, felul în care ființele umane au o uriașă înclinație spre bine și, în același timp, capacitatea de a face rău.
Chiar și puterea credinței, care adesea inspiră o mare generozitate și sacrificiu, poate cădea victimă a tribalismului. Dar printre multele schimbări pe care le-am văzut de-a lungul anilor: credința, familia și prietenia au fost nu doar o constantă pentru mine, dar un izvor de liniștire și de încurajare.
Chiar și atunci când între noi sunt diferențe adânci, să-l tratăm pe cel de lângă noi cu respect și ca pe o ființă umană este întotdeauna un bun prim pas către o înțelegere mai mare.
Puțini oameni au știut de Iisus când s-a născut și astăzi miliarde îl urmează. Cred că mesajul Lui de pace pe Pământ și bunăvoire între oameni nu este vreodată inactual. Poate fi auzit de oricine.
Și astăzi e nevoie de el la fel de mult ca oricând”
Sursă foto: pinterest.com
„Atât durerea fizică, cât şi cea spirituală se duc spre interior, unde nimic nu poate pătrunde; starea aceasta implica singurătate. Oamenii au nevoie să ştie că cineva le este alături, că îi iubeşte, că le respectă tăcerea şi că se roagă ca Dumnezeu să ajungă în acel spaţiu plin de singurătate.”
Sursă foto: pinterest.com
„A fost o vreme când am crezut că fericirea mi se cuvenea datorită calităţilor mele. Şi, neobţinând-o, am socotit asta nu un nenoroc, ci o nedreptate care mi se făcea. M-am revoltat, dar destul de repede am constatat că lumii îi era indiferentă revolta mea în aceeaşi măsură ca şi nefericirea mea.”
Octavian Paler – Viaţa pe un peron
Sursă foto: pinterest.com
“Numai când e singur omul cu sufletul său, numai atunci există un echilibru între lumea lui cea mică dinăuntru şi restul universului; îndată ce intervine realitatea de-afară, omul devine o jucărie neputincioasă, fără voinţă adevărată, mergând încotro îl mână puteri şi hotărâri străine de fiinţa lui…”
Liviu Rebreanu, „Pădurea spânzuraţilor”
Sursă foto: pinterest.com
”Plăcerea e prea efemeră, iar muzica ne înalță o clipă, apoi ne lasă și mai triști. Somnul aduce însă alinare. Chiar după ce ne trezim, trec întâi câteva secunde și abia apoi începem să suferim iarăși. Iar ori de câte ori adormim avem impresia că ne lăsăm în voia unui prieten. Știm bine că și el, ca toți ceilalți, este un prieten necredincios, ne părăsește când ne e mai greu. Știm însă că, mai curând sau mai târziu, se va întoarce, poate sub un alt nume, și că atunci ne vom putea odihni. Somnul cel mai bun e somnul fără vise. În fiecare noapte el ne deșteaptă din viață.”
Alexis sau Tratat despre lupta zadarnică – Marguerite Yourcenar
”Pentru a face dragostea să dureze, îţi trebuie mai multă minte decât pentru a iubi: trebuie să etalezi în fiecare zi comori nebănuite.
Iată de ce femeile frumoase de pică n-au pricinuit niciodată pasiuni îndelungate, pe când frumuseţi oarecare, ba chiar femei urâte, dar pline de spirit şi graţie, şi-au păstrat iubiţii lângă ele.
De altfel, femeilor frumoase li se pare că este de ajuns să se arate în lume, ca să şi placă.”
Honoré de Balzac
„Lumea e o oglindă care oferă fiecăruia reflecția propriului chip. Dacă te încrunți, se încruntă și ea înapoi spre tine; dacă râzi, devine și ea o companie veselă și plăcută. Așa că fiecare să aleagă ce vrea să fie!”
W.M. Thackeray, „Bâlciul deșertăciunilor”
„Orice om care se consideră înfrânt, deznădăjduit, secătuit de resurse, să se molipsească de curaj de la mine. Aveam un condei care zgâria, o sticlă de cerneală şi hârtie – singurele mele arme. Şi am turnat tot ce mi-a trecut prin cap, fie că avea sens sau nu. Îmi spuneam iar şi iar că dacă un bărbat ca mine iubeşte, din toată inima lui, o femeie, dacă e gata să-şi taie urechile şi să i le trimită prin poştă, dacă o să-şi scurgă sângele din inimă şi o să-l pompeze pe hârtie, dacă o s-o satureze cu nevoia lui şi cu dorul lui de ea, dacă o s-o asedieze până-n pânzele albe, femeia nu va putea să-l respingă. Bărbatul cel mai urât, cel mai nevolnic, bărbatul cel mai lipsit de merite trebuie să triumfe dacă e gata să-şi dăruiască şi ultimul strop de sange. Nicio femeie nu poate rezista în faţa darului iubirii absolute.”
Henry Miller
„Nu merge în spatele meu, s-ar putea să nu știu drumul. Nu merge în fața mea, s-ar putea să nu te urmez. Mergi lângă mine și fii prietenul meu.”
Albert Camus
