Mihail Medrea Privea spre castel. Acesta părea din ce în ce mai departe. Fata inspiră adânc aerul puternic ozonat. Undeva, în spatele castelului, Muntele o...
Mihail Medrea Înălţându-şi braţele spre cer, îşi dădu capul pe spate şi începu să cânte. Soarele, care tocmai răsărea, îi zâmbi recunoscător. Fusese o noapte...
Lunetistul ovidiu@stanomir Îl încadrase perfect. Aştepta. Nu clipea, nu gândea. O făcuse în timpul investigaţiilor. Îl urmărise, îl studiase, îl spionase, îi învăţase obiceiurile, gesturile,...
Sclavul perfect Mihail Medrea De câteva zile avem un nou coleg. Necomunicativ. Antipatic, din start. Nu bea cafea, nu fumează. Își vede numai și numai...