cât vei avea zile, să scrii
e-ascuns în tine un Stradivarius poet,
iar nopții să i te dai armonie
vălătuci-va o altă
zi.
”a ticăi” e-o barcă, eram insulă
nu știam niciodată
dacă vii sau înecată voi fi
când nu.
în pământul din mine se cască, vie, o apă
de parcă roată
gura ta ”sesam
deschide-te” strigă.
foto tumblr.com
Citește și mere pătrate
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
