Casanova – numele pe care, auzindu-l, femeile îl gratulează cu un zâmbet ștrengăresc și cu ocheade, fecioarele îl simt în roșeața nestăpânită a obrajilor, iar bărbaților le provoacă un straniu, nemărturisit sentiment de invidie…

Realitate și mit în aceeași ființă: Giacomo Girolamo Casanova de Seingalt.  Născut în 2 aprilie 1725, în Veneția, trecut la cele veșnice în 4 iunie 1798, la Duchcov Chateau, în Cehia, a fost un scriitor, învățat și aventurier italian, devenit celebru prin peripețiile sale galante, evocate în „Memoires/Histoire de ma vie” („Povestea vieții mele”), scrisă între anii 1791 și 1798. Cartea nu e doar un document personal care cuprinde existența sa aventuroasă și experientele, convingerile și principiile sale, ci și o frescă a moravurilor epocii.

Personaj istoric și nu de legendă, bucuros și exuberant, a trăit ca un om liber, neîngrădit de clișee în gânduri, acțiuni, credințe și comportamente, de la primele succese ale tinereții până la îndelungatul său declin. Plin de spirit, imaginație, vitalitate și impulsuri, și-a condus viața ”his way”, o viață alcătuită din călătorii, schimbări permanente, meserii multiple, inconstanță, deghizări și jocuri de rol. Adeseori admirat, lăudat, descris drept „geniu”, „prieten al femeilor”, „mincinos flamboyant” și „rege al seducției”, Casanova continuă să fascineze; este un întreg mit care s-a construit în jurul lui, acest personaj pe care îl expune în ”Histoire de ma vie”, el rămâne un melanj interesant de om deopotrivă sincer și manipulator, modest și narcisist, vesel și melancolic, mincinos și seducător, și asta în ciuda escapadelor, crimelor, nelegiuirilor, mărturisirilor și minciunilor sale…

Seducător patentat, neobosit, care posedă o inimă mereu gata să aprindă și un apetit sexual neobișnuit” (Jean M. Goulemot)

Printre altele,

  • Casanova a fost savant. Minte strălucitoare, a studiat la școala Abbé Gozzi și apoi la Universitatea din Padova. A studiat chimia, dreptul, matematica și filozofia, iar aptitudinile dobândite se vor manifesta în viața sa și în diversele sale activități profesionale, în conversația sa bogată și captivantă și în scrierile sale care acoperă toate genurile. Mai întâi a intenționat să fie avocat ecleziastic și a obținut un doctorat în drept civil și drept canonic la șaptesprezece ani (a primit ”tonsura” la 15 ani și cele patru ordine minore la 16), dar, din cauza primelor sale escapade (în special sexuale), cariera lui de stareț a fost rapid compromisă: o predică deplorabilă în stare de ebrietate, escapade cu un servitor al casei, apoi cu protejatul binefăcătorului său…
  • A avut un număr impresionant de slujbe și „ocupații” mai mult sau mai puțin serioase: „magician”, impostor, escroc, escroc, manipulator și șarlatan (a abuzat, printre altele, de credulitatea unui senator venețian, Matteo Bragadin, pe care l-a făcut să creadă că a fost inițiat în științele oculte pentru a fi întreținut și susținut, și a Madamei d’Urfé, pe care a făcut-o să creadă, în același scop, că a fost perfect inițiat în misterele Cabalei), spadasin, șambelan al împăratului Austriei, istoric (a scris o Istorie a Poloniei în 3 volume), bibliotecar, spion, om de afaceri (cu textile),  secretar, pamfletar, traducător, alchimist amator, dramaturg (Casanova a iubit întotdeauna teatrul, dansul, baletul, opera… și să joace el însuși comedie, cu deghizări, nume și identități false), violonist, diplomat…
  • A călătorit mult, pe lista cunoscută aflându-se nenumărate orașe italiene: Veneția, Padova, Napoli, Roma, Trieste, Genova, Florența… Madrid, Barcelona, ​​alte părți ale Spaniei… Sankt Petersburg, Moscova Olanda, Amsterdam… Londra, Polonia (Varșovia), Boemia (acum Republica Cehă), Elveția (mai multe orașe), Savoia (mai multe orașe), sudul Franței, Germania actuală (mai multe orașe și regiuni, Köln, Berlin…) Constantinopol…
  • A fost un viveur, unicul său obiectiv fiind să se bucure, să se bucure și să se bucure din nou. Victimă a dorințelor, impulsurilor, slăbiciunilor, simțurilor sale, Casanova, nesățiosul căutător de plăceri, a scris despre el însuși: „Toată viața am fost sclavul simțurilor mele”. Întotdeauna, capriciul lui a prevalat asupra oricărei considerații înțelepte, asupra oricărei preocupări morale și asupra oricărei perspective pe termen lung. Plăcerea, chiar și cea mai efemeră, fantezia, aventura, primează, fără nici cea mai mică excepție, peste orice altceva.

Dar cum l-am putea cunoaște cel mai bine pe cel a cărui viață au expus-o în fel și fel de chipuri literații, cercetătorii, artiștii, cineaștii, subiectul atâtor tomuri care mai de care mai extravagante care fie l-au ridicat în slăvi, fie l-au transformat într-un monstru de cinism, cruzime și deșănțat caracter?

Ei bine, iată o scrisoare a Prințului de Ligne (Charles-Joseph Ligne), preocupat în a scrie despre Casanova, pe care l-a cunoscut în cele mai mici detalii, după ceum se va vedea în rândurile de mai jos, pe care le-am tradus din Fragments sur Casanova (1809).

Ar fi un bărbat foarte frumos dacă nu ar fi urât; este înalt, construit ca Hercule, dar are un ten african; ochi vioi, privire inteligentă, dar care trădează mereu susceptibilitate, anxietate sau resentimente, îi dau un aer oarecum aprig, arătându-l mai ușor de înfuriat decât de amuzat. Râde puțin, dar face oamenii să râdă. Are un mod de a spune lucruri care amintește de neîndemânaticul Arlechin și de Figaro, ceea ce îl face foarte plăcut. Iată lucrurile pe care el doar pretinde că le știe, deși nu le cunoaște: regulile dansului, cele ale limbii franceze, ale gustului, ale purtării în  lume și ale etichetei.

Iată doar lucrările sale filozofice în care nu există filozofie; toate celelalte sunt pline de ea; întotdeauna există ceva nou, ceva picant și ceva profund. Este o fântână a științei; dar îi citează pe Homer și Horațiu atât de des încât este dezgustător. Meandrele minții lui și excentricitățile lui sunt un extract de deșteptăciune. Este sensibil și recunoscător; dar oricât de puțin l-ar atinge cineva în orgoliul său, devine rău, obscen și detestabil. Nici măcar un milion n-ar putea răscumpăra o mică glumă care i se face. Stilul său seamănă cu cel al vechilor prefețe; este lung, difuz și greu; dar dacă are ceva de povestit, ca, de exemplu, aventurile lui, pune în ele atâta originalitate, naivitate, genul ăsta de dramatizare pentru a pune totul în scenă, încât nu poate fi admirat îndeajuns: îi este superior lui Gil Blas și diavolului șchiop însuși.

Nu crede în nimic în afara a ceea ce e măcar credibil, având superstiții în legătură cu tot felul de lucruri. Din fericire, are onoare și delicatețe, pentru că expresiile lui ”I-am promis lui Dumnezeu” sau ”E voia Domnului”, îl ajută să facă orice în lumea asta. Îi place. Râvnește totul și după ce obține tot ce vrea, știe să se descurce fără nimic. Femeile și fetele tinere sunt în mintea lui în special; dar nici ele nu se prea dau duse… Asta îl intrigă și se înfurie împotriva sexului frumos, împotriva lui însuși, împotriva cerului, împotriva naturii și mai ales împotriva anului 1725. Se răzbună pentru toate acestea împotriva a tot ceea ce este comestibil, potabil; nemaiputând să fie zeu în grădini, satir în păduri, e lup la masă: nu cruță nimic, începe vesel și termină cu tristețe, îmi pare rău că nu pot s-o iau de la capăt.

Dacă a profitat uneori de superioritatea lui în lupta cu niște bestii, bărbați și femei, pentru a face avere, a fost pentru a-i face fericiți pe cei din jur. În mijlocul celor mai mari tulburări ale celei mai furtunoase tinereți și ale celei mai aventuroase și uneori puțin echivoce cariere, a dat dovadă de delicatețe, onoare și curaj. E mândru fiindcă nu valorează nimic. Rentier, finanțator sau mare domn, poate că ar fi fost ușor de trăit cu el; dar nu i te împotrivi, mai ales nu râde, citește-l mai bine sau ascultă-l; căci stima lui de sine este mereu gata de luptă. Nu-i spune niciodată că știi povestea pe care ți-o va spune; prefă-te că îl auzi pentru prima dată. Asigură-te că faci plecăciuni în fața lui, căci un simplu fleac îl poate face să vadă în tine un dușman. Imaginația sa excesivă, felul viu de a fi al țării sale, călătoriile, toate slujbele pe care le-a făcut, fermitatea lui în lipsa tuturor bunurilor morale și fizice, îl fac un om rar, prețios, chiar demn de luat în considerare, iar celor care îi intră în grații le va arăta multă prietenie… »

Citate celebre: 

  • Cultivarea plăcerii simțurilor mele a fost principala mea preocupare de-a lungul vieții; Nu am avut niciodată unul mai important. Simțindu-mă născut pentru sexul opus, l-am iubit mereu și m-am străduit să-l iubesc cât de mult am putut. Mi-a plăcut o masa bună cu transport inclus, și am iubit cu pasiune toate obiectele făcute pentru a stârni curiozitatea.”
  • „Toată viața mea am fost sclavul simțurilor mele.”
  • „Mi-au plăcut mâncărurile delicioase: pateul de macaroane făcut de un bun bucătar napolitan, Ogliapotrida, codul  lipicios din Newfoundland, vânatul afumat și brânzeturile a căror perfecțiune este evidentă atunci când micile ființe care trăiesc în ele încep să se facă vizibile. Cât despre femei, mereu am constatat că cea care îmi plăcea mirosea bine, iar cu cât transpirația ei e mai puternică, cu atât mi se părea mai dulce.”
  • „Timpul care aduce plăcere nu este niciodată pierdut, doar orele de plictiseală sunt dureroase.”
  • „Cochetăria este monstrul persecutor al tuturor celor preocupați să iubească.”
  • „Femeia este ca o carte care, bună sau rea, trebuie să înceapă să mulțumească de la prima pagină; dacă nu este interesantă, nu trezește dorința de a fi citită, iar această dorință este egală ca forță cu interesul pe care îl inspiră. Valoarea femeii se află de sus în jos ca paginile unei cărți, iar picioarele ei, care interesează atât de mulți bărbați maturi ca mine, dau același interes pe care ediția lucrării îl dă unui om de litere. Majorității bărbaților nu le pasă de picioarele frumoase ale unei femei, iar celor mai mulți cititori nu le pasă de publicare.”

  De văzut: ”Casanova”, regizat de Federico Fellini (1976) – nerecomandat minorilor sau celor cu inima slabă! sau ecranizarea din 2005, cu Heath Ledger.

În concluzie: nu ajunge să ai în palmares 122 de femei pentru a te numi un ”casanova”. Trebuie să fii cult, sclipitor de inteligent, carismatic, genial…