Motto: „Bunătatea este frumusețe în cea mai bună stare.”
Christopher Marlowe
„Bunătatea”: Noțiune relativă, prin urmare greu de cuprins într-o formulă definitorie, exhaustivă. Desigur, nu face parte dintre acele calități care ne disting față de animale, pentru că în lumea lor bunătatea, deși îmbracă alte forme, există într-o stare genuină, care nu se regăsește la oameni. Singur omul este înzestrat cu puterea de a o înnobila, conferindu-i statut de valoare existențială, sau perverti, desemnând prin ea o modalitate de a-și disimula carențe care i-ar îngreuna traiul printre semeni.
În semantica ei intrinsecă, bunătatea oferă una dintre cele mai generoase posibilități de interpretare datorită polimorfismului ei, fiind o stare, o atitudine, un sentiment, o rațiune de a trăi, o virtute, un modus vivendi, un ideal… ea poate fi orice, atâta timp cât conferă satisfacție celui care o oferă și celui care o primește, ca obiect al unui schimb reciproc avantajos.
Suntem buni pentru că ceilalți ne îndeamnă să fim buni, verbal sau atitudinal, sau oferim bunătate principial, pentru că nu concepem altfel decât să ne punem în slujba oamenilor în preajma cărora ne ducem existența? Suntem buni în mod constant, perpetuu, sau alegem timpul potrivit pentru a fi solidari, generoși, omenoși, prietenoși, deschiși, sinceri, binevoitori, afabili, darnici, iubitori, altruiști?… și câte alte nuanțe nu se pot regăsi în această vocabulă… probabil că un dicționar ar putea să ne uimească prin seria sinonimică prin care această noțiune ar putea fi reprezentată la nivelul lexicului.
Care sunt limitele bunătății, dacă ele există, și care sunt șansele noastre de a deveni mai buni? Bunătatea e iubire? Ea trebuie declarată sau e o formă tacită de a ne manifesta față de ceilalți? Față de toți oamenii din jurul nostru sau trebuie să fim selectivi, să alegem cu cine să fim buni, ca nu cumva să se epuizeze resursele cu care natura ne-a înzestrat în acest sens?De multe ori alegem greșit oamenii față de care risipim sentimente profunde, iar dezamăgirea e cu atât mai mare, uitând că singurul lucru care se pierde e Timpul, nu oamenii…
Ne-am născut cu bunătatea în suflet sau trebuie s-o învățăm, ca să ne putem înălța în ochii celorlalți? Câte întrebări, atâtea răspunsuri, dar și o zi în care ne putem așeza cu capul în mâini și, într-un moment de sinceritate, să privim în noi înșine și să ne oferim o nouă șansă, la o nouă viață, în care să zâmbim mai mult, să facem gesturi caritabile, să-i facem pe cei din jurul nostru să simtă fericirea autentică, izvorâtă din suflet, să oferim bunătate dar nu pentru a primi ceva înapoi, oricât de neînsemnat ar fi, ci pentru a ne demonstra că a fi bun înseamnă a trăi starea de fericire deplină pe care ți-o dă conștiința deschiderii întru frumos…
Uneori, a face bine înseamnă a NU face rău.
Să învățăm întâi această lecție atât de simplă a frumuseții de a trăi prin dăruirea de sine, iar ceilalți ne vor urma pașii, văzându-ne atât de calzi și atât de strălucitori, împrumutând culorile vii ale unei perpetue zi de vară. De Ziua Bunătății, care ar trebui să fie în fiecare zi.
Și câteva gânduri mai însemnate, de la cei mai buni ca noi:
„Bunătatea este limbajul pe care surdul îl poate auzi și orbul îl poate vedea.” — Mark Twain
„Bunătatea este fondul sufletelor alese.” — Victor Hugo
„Bunătatea nu e decât o iradiere a fericirii.” — Andre Gide
„Bunătatea e atitudinea omului în suferinţă.” — Tudor Arghezi
„Nu am nevoie de o religie pentru a crede. Bunătatea este religia mea.” — Dalai Lama
„Bunătatea înseamnă să îi iubeşti pe oameni mai mult decât merită.” — Joseph Joubert
„Bunătatea faţă de alţii este mare bunătate faţă de sine.” — Benjamin Franklin
„Una din marile mulțumiri ale vieții e să te știi om bun.” — Ioan Slavici
„Nu recunosc alt semn al superiorității decât bunătatea.” — Ludwig van Beethoven
Citiți și Iubirea. Despre viața de cuplu.
Licențiată în Filologie, Andra Tischer trăiește în Sibiu, fiind profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creațiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la Păltiniș, Confluențe.org, Logos și Agape (Timișoara), revista ”Singur” (Târgoviște), Melidonium (Roman, Neamț). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacție la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea ființei umane stă în iubire și în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până și cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelență, această vocație fiind cartea de vizită pe care și-a asumat-o tranșant cu fiecare ocazie.