Realitatea virtuală e una simplificatoare și care trădează, în mod caricatural, ce suntem. Toate obsesiile ies la suprafață aici, toate metehnele, toate schemele de care ne ținem ca de colacul de înot cu cap de urs panda sau de girafă. Și nu numai.
Sigur că mai țâșnește și câte un frecventabil din fântâna arteziană care tot sciupă faună umană, dar rarisim, și fascinația nu ține mult…
De fapt, virtualul, nu doar că nu întreține pe termen lung tentații, otrăvește tot, ne ajută să ne scârbim rapid de fiecare, să recunoaștem omul după câteva silabe vizuale sau verbale și, din nenorocire, să nu mai vrem să vedem nimic dincolo. Pentru că suntem, nu sătui, ci angoasați de atâta văzut, suntem îngropați în vizual ca într-o pușcărie de mare securitate și torturați cu produse de reclamă.
Evident că fiecare se expune în forma ”ideală” după nivel, gust și caracter.
E plin de dive care nu își mai încap în piele de drăgălașe, toate ”tunate”, meșterite cu seringa și bisturiul, duse la sală, unse cu toate alifiile, e plin de gingașe care umplu ecranul de trandafirași sclipitori și de steluțe mii, de preacuvioase neveste care își etalează pe tarabă, selectiv, piese de colecție din marea fericire conjugală, e plin de filosoafe, lua-le-ar dracul, că nu le mai tace gura, e plin de artiste și femei de carieră care mai de care mai ”înzestrată” care își tot etalează talentele, de istrice care nu se pot opri din lamentații, de prea bune pentru omenire, de lovite în aripă, de sensibiloase care scriu despre ”zborul frânt”, în fiecare zi, și nu se plictisesc, de prietene la prima salutare, de îndrăgostibile dacă le dai un strop de atenție și care apoi te acuză de toate relele pământului dacă nu le iei definitiv de nevastă, de gospodine cu veleități de telecuale, de telectuale care o ard gospodine, dar nu au mai dat cu aspiratorul din adolescență, de fatale care nu se pozează decât din profil, întorcând ușor capul peste umăr de la înălțimea unor tocuri de 10 centimetri, de nefericite-zglobii care rânjesc în poza-clișeu cu saltul de un metru deasupra solului, surprinse în aer, simulând extazul fără har, de simulante ale senzualității, care nu suportă să fie atinse, de o armată de piți care se laudă că sunt deștepte de le doare și nu suportă să li se spună că sunt frumoase, de tinerele care nu vor să audă decât de savanți și artiști de renume și numai dacă divorțează pentru ele, de băbătii care și-ar dona și casa și diplomele și reputația oricărui căpăcun nemâncat și care n-are bani de țuică, de amante care spionează viața preacinstitelor neveste, de neveste care își țin amanții sub teroare pentru fiecare inimioară dată nevestei sau colegei de birou, de îngropate până la coc în rahatul siropos al minciunilor cu care sufletele maneliste ale bărbaților altor epoci își delectau victimele, de provinciale cu vocabular și vestimentație de contabile dârze, chinuite exemplar de simțul măreției & alte eroisme, de intrigante bârfitoare, de posedate ideologic care au impresia că salvează omenirea cu sloganuri, de ”inocente” care trag tare cu smerenia și iubirea de semeni, de înțepate care îți iau și pielea de pe tine că ți-au dat un bună ziua, de miloase condescendete, de țoape care o ard mari doamne și pretind istericos respect, de depesive cronic ranchiunoase și ciufute, de disperate care își pozează la două zile gambele și decolteul, doar doar o da vreun crai ochii peste cap, de filoftee care te binecuvântează la două vorbe și te pândesc să zici ceva, orice, ca să îți dea cu icoanele în cap, de amazoane obsedate de putere care predică delirant despre carieră, de generoase care umblă să recupereze sufletele rătăcite, înghesuindu-le la colț să le hărțuiască cu obsesiile lor, de distribuitoare de pastile de înțelepciune care nu ar surclasa intelectual nici un gibon, de obsedate de psihologie care umblă să facă ordine și disciplină în viețile tuturor celor care le taie virtual calea, scuipând asupra lor tâmpenii regurgitate din ce-au reținut de prin articole mondene, de veșnic abandonate și pierdute, de bârfitoare profesioniste, de militante învrăjbite, de victime cronice care caută salvator, de fufe care stau numai cu ”spiritul” în gură și îl molfăie ca pe chewing-gum, de minunate și neprihănite, una mai ipocrită și mai rătăcită ca alta, afișând un dispreț față de ”cele trupești” care eclipsează marile pudori de mahala și delectând auditoriul cu ifose de necioplită – ”nu, ele nu vor sex, sunt prea bune, prea intelectuale pentru așa ceva”… ele se satisfac cu ”word porn”: ”o femeie are nevoie de un bărbat la fel cât are un pește de bicicletă”, nu-i așa?!
E plin bazarul. Ia de-aici!
Geme piața virtuală de derbedei cu bărbi încâlcite și motorete, de metrosexuali cu eșarfe colorate și ciorapi roz ieșind din pantalonii mulați, de hippioți care au făcut ultimul duș secolul trecut, de mari șefi de întreprindere, de bișnițari de toate dimensiunile și naționalitățile, de prea deștepți scârbiți de prostia umană care nu-și mai încap în piele de luminați, e plin de destoinci înfuriați că e prea multă lene și impostură în lume, de soțiori care își umilesc sau șantajează sistematic și amanta și nevasta, de hâtri care te încântă cu bancuri malițioase, nesărate și obscene, nu cumva să se facă de râs sau să pară nebărbați dacă vorbesc la persoana întâi, de lași infatuați și pedanți, de căcăcioși care te asfixiază cu teorii, de nevrotici agresivi care îți pun condiții de la primul bună-ziua, de impotenți care se plâng că femeile îi vânează pentru bani și statut, de suspicioși care te bănuiesc de toate boalele și relele, din oficiu, de macho-men care trag de fiare trei ore pe zi și care nu se mai obosesc sa lege două vorbe când abordează ”prada”, îi trimit doar poză cu mușchii și ”hai păpușe”, de artiși fără operă care speră ca teoriile și iarba să țină loc de creație, nu doar pentru ei înșiși, ci și pentru fraierii cu care înfundă cluburile, de exhibiționiști care te delectează vizual de la prima oră a dimineții, de oameni de afaceri gomoși, veșnic ocupați, care se plâng că au programul ”hectic”, de hahalere care se laudă mereu cât sunt de realiști sau de lucizi, de onaniști care zumzăie ca bondarii în jurul câte uneia, flirtând cu ea virtual și încercând să o convingă să își mai arate, una, alta pe net, de cretini care vor să seducă femei cu lecturile și cunoștințele lor, de posedați ideologic pe care însă îi plictisesc colegele de breaslă și vor prospături, să le inițieze, de căutători înfocați de mămici, de alcoolici obsesionali care își fac criza după a două sticlă, de burtoși care disprețuiesc ”ghiolbanii” obsedați de aparențe, dar pentru care doar fotomodelele anorexice nu sunt prea grase, de sfințișori care nu dau doi bani pe cele ”trupești” și care spun că tot neghiobul procreează, de elevați și de guru-boy style care privesc totul de la înălțimea unui supraeu cât Chomolungma, de baroni von Munchausen care nu mai fac diferența între închipuire și realitate, de purtători de ghiuluri și curele late, de spirite becaliene pătrunse de simțul profeției, de ”genii” subapreciate care îi fac crize de nervi ”mediocrei” care îi pune ciorba în farfurie și îi spală nădragii, de posesori de merțan care nu dau doi bani pe janghinoșii care ard gazul în bibliotecă, de vindecători, iluminați și sexologi fără clienți, de pragmatici isterici și zgârciți care nu i-ar da muierii nici o cafea și care nu s-ar obosi să o scoată măcar o dată în oraș înainte, de boemi wannabe, pisălogi și nesărați, de libertini încuiați și rigizi care vor ca viața să se deruleze ad litteram după scenarii porno și care nu admit nici un rabat, de egalitariști misogini care se încăpățânează să trateze muierile ca pe bărbați, de mitocani intruzivi, de hărțuitori patetici și plicticoși, de complexați care refuză femei, dar le asasinează apoi cu tandrețuri de eunuc, de înfumurați fără fir de curtoazie, de profitori care alungă femeile cu vorbe de ocară când își găsesc alt sponsor sau companie mai brează, de politruci insomniaci și nevricoși, de fanfaroni neobosiți, care se pot lăuda fără să ia măcar o pauză de masă, de obsedați de intelect care îi fac crize de inferioritate câte unei muieri cu oareșce aptitudini în acest sens, de ghinioniști cu vocație, pe care viața îi cotonogește la fiecare colț de stradă, de abandonați amari și pesimiști de care fug și ciorile când îi simt cât sunt de ciufuți, de pygmalioni neînțeleși care aleargă după fufe ”tunate” să le inițieze filosofic, de babalâci care își părăsesc nevestele devotate ca să alerge pe câmpii după tinerele care îi umilesc, de nefericiți cronic și complexați subpapuciți, de servitori ai unor muieri despotice cu aere de șefe de închisoare, de patrioți înverșunați care cheamă cosânzene la întâlnire să le țină predici politice, de răsfățați care se plictisesc imediat și cărora nu le ajunge nimic, de don juani virili și aroganți, de ticăloși care se prefac că îi fac curte uneia ca să o pună la șmotru și să facă din ea calul lor de bătaie, de tot soiul de chinuiți de narcisism, mai mult sau mai puțin masculini, de urâți și dizgrațioși cu pretenții exorbitante de la ”frumusețea” părții adverse, care reclamă să fie doriți cu pasiune de o întreagă armată de nimfe, de camarazi chitiți să trateze femeile ca pe mascule și să le înfrunte în ringuri de box. Ia de-aici!
Care dintre ei îți face cu ochiul? Dar dintre ele?
Mie îmi convine. Îmi place așa. Nici o iluzie. Din cloaca asta nu se iese decât pe merit.Toată lumea își recunoaște și frecventează semenii. E imposibil să fii o splendoare și să nu te remarce un păpușel pe potrivă. E imposibil să fii un monument de virilitate și să nu te alerge mândrele… Și, dacă ai succes la ele, de unde atâta misoginie? Imposibil să fii tu o cuvioasă și să nu găsești un neprihănit pe măsură.
Ce caută evoluații cu toate ”scursurile”? Ce caută preacuratele în troacă?
Uite așa se dau zeitățile de gol….
