Ochi de toamnă

 

Eram o culoare imensă

În ultimul stadiu al existenței,

Un tot prematur

Din ce în ce mai șubred.

Eram obosit, foarte singur

Dar încă n-o știam.

Erai într-o vervă continuă,

Diluată, reluată…

Mă trezeam pe rug

Și era bine, era cald, obsesiv.

Te priveam cu mâhnire roșiatică,

Mă priveai tomnatic.

Torceai basme și tăceam cinic

Pentru că eram pe fugă,

Aveai septembrie la purtător.

sursă foto: unsplash.com

 

 

Zăpezile

Casetofonul defect de pe verandă

E de pe vremea când

Spuneai „castofon” cu degajare

Azi pun accent în amintire pe „cast”

Indiferent dac-o fi

Să afli vreodată sau nu

Că singura culoare primăvăratică

Și-a aflat moartea

În fotografiile mele alb-negru.

sursă foto: unsplash.com

 

 

Toamna dragostei noastre

Am visat că

Toamna dragostei noastre 

Palpita pe celălalt capăt 

Al Mediteranei.

Aveai chip străveziu 

Și semiluna-n suflet

Strigam toate frunzele

Iar ele făceau horă-n inima ta

Îți umpleam golul 

Doar pe jumătate.

 

Poezii semnate de Miruna-Maria Miron